Zece ore la „Beciul Domnesc”(din „Cartea Golfului cu maci”)

Nu,n-a fost „mana DNA-ului….

Si totusi prietenii mei au  „zacut” zece ore la „Beciul Domnesc”. Fara sa fi comis vreun delict,fara sa  aiba  macar o umbra de acuzatie (altfel atat de obisnuite  astazi:,luare de mita,foloase necuvenite,favorizarea infractorului””).

Pur si simplu,  dimineata,  stapana lor, asa din senin, prada cine stie caror pareri(care sigur nu erau ale ei!) a hotarat  fara echivoc si drept de apel sa-i trimita pe prietenii mei la  beci…. Sigur un fel de „Beci Domensc”, mult mai comestibil si elegant si bun decat cel din realitate…

Ulterior am aflat ca stapana iar fi avertizat inainte…. Timizi,luati repede, cu un mare bun  simt si pana la urma ascultatori,  prietenii n-au protestat. Loaiali fata de stapana nici macar nu m-au avertizat …Poate nu s-au gandit ca  o sa stea  zece ore „spanzurati” in  matasurile de trista amintire…… Poate s-au gandit ca va fi  doar asa  un fel de   satin mai    „gros” cat  sa nu ajunga frigul…. Realitatea a fost mai dura si intocmai cum se intampla si in real cu acei clienti ai DNA-ului, pana sa se dumireasca bine s-au si trezit  cu catusele   „aranjate”…

Ei care de    cateva luni bune traiau  dulcele si fabulosul aer al libertatii,ei care dupa un indelungat timp(sigur ani….) in care au fost tinuti la „cutie”- din pricini care ne scapa- s-au simtit din nou liberi…. Cat amar,cata tristete o fi fost  asupra lor…. Am aflat tarziu si m-am amarat  pe loc… Mi-i inchipuiam acolo stransi, crispati si…. impacati cu soarta… Atat a fost si-au spus  si poate  s-au gandit in acele clipe si la mine… ca la o iluzie de fum care dispare in   aerul  zilei…Eu eram departe si stapana  n-a vrut sa-mi spuna decat tarziu…. Dupa ce  peroada de „carcera”  a trecut… A trecut si au fost lasati din nou liberi…. Pentru ca stapana n-a gasit nici o proba care sa-i incrimineze… Decat  prietenia care ne-o purtam,  eu lor si ei mie…. Dar poate fi prietenia o „proba” atat de  palpabila,serioasa si  acuzatoare incat ei sa fie retinuti  zece ore…..??! Bine ca macar beciul -unde au fost- n-avea „clientii” obisnuiti ai celuilalt…. Asta este singura mea consolare…. Ma bucur ca sunt liberi acum,,,, Si ma intreb iara uimit:de cand prietenia este un  delict?

N-au primit nici mita,n-au avut nici un fel de foloase necuvenite,din contra tot ce au avut/primit  a fost meritat,legal la vedere, nu pe ascuns…. Sa fi fost „favorizarea infractorului”?

Nu poate sa fie…. Nimeni nu este infractor,nimeni……Nimeni n-a savarsit vreo infractiune,stapana stia  de prietenia noastra… Nici eu nici ei  nu ne-am aplecat unul spre ceilalti decat cu sentimentul atat de pur, curat, elegant, imbatator al prieteniei….

Si atunci?

Am rugat-o din suflet pe stapana  sa-i lase liberi….Sa nu-i mai retina vreodata in acel Beci Domnesc….

Ei sunt cei mai nevinovati dintre toti prietenii….

Mi-a promis ca nu se mai repeta….

Le transmit si lor pe aceasta cale cele  aflate de la stapana…. Si-i rog daca se mai intampla vreodata sa ma anunte imediat….. Voi fi acolo langa ei  indiferent de unde trebuie sa vin.Voi fi acolo  indiferent daca ploua, ninge,este frig de crapa pietrele  sau este arsita….Voi lasa totul si voi fi langa ei indiferent de sacrificiul pe care trebuie sa-l fac…

Pentru ca stapana lor,peste toate intamplate,merita!

Pentru ca ei  merita…..

Ei merita totul si in primul rand sa fie liberi….

O prietenie este peste orice si eu si ei  stim asta!