„O zi de sambata la Intorsura…..”- un text-povestire exceptional- scris de Iulia I.


 

scriu cateva randuri despre ziua de sambata…
m-am hotarat sa plec de dimineata,desi ma simteam obosita si as fi vrut sa dorm mai mult…dar m-am gandit ca nu voi reusi sa petrec mai mult timp cu cei dragi si nu-mi place sa fiu tot pe fuga…
nu ti-am spus niciodata N.,ca mie nu-mi mai place sa plec din orasul nostru…din orasul in care ne-am cunoscut…am senzatia ca te las singur…ca te vei simti singur…sigur,este doar o impresie a mea…aceeasi impresie m-a insotit pana m-am urcat in tren…si tot drumul,de fapt…
o parte din drum l-am facut impreuna cu tine de atatea ori…cu tine si cu gargarita ta,care ne-a dus de atatea ori in lume…departe de lumea asta…
nu pot face nimic buna parte din drumul asta…ma napadesc toate amintirile…vad numai campuri cu maci,lanuri de floarea soarelui…si undeva mai departe padurea cu branduse…mi-a fost drag drumul asta intotdeauna,pentru ca ma duce acasa…insa acum,mi-e si mai drag…
in tren o caldura ingrozitoare…parca nu-mi gasesc locul,mi-e sete…deschid cartea care imi place atat de mult…dar nu reusesc sa citesc nici macar un rand….oare ce faci…cum esti…?,ma intreb…
imi vine imediat in minte ideea ta minunata…zambesc…si iti multumesc inca o data in gand…
ajung in fata portii…sunt fericita,sunt nerabdatoare…dau sa intru in curte si vad ca poarta-i incuiata…ma trece un fior de spaima…oare de ce e incuiata,e destul de tarziu…oare nu s-au trezit?ma uit peste gard…parca l-as sari…nu stiu daca reusesc…cainii incep sa latre…m-au uitat,cred…aud usa,si o vad pe bunica in curte…dintr-o data ma linistesc..o astept sa vina sa-mi descuie…si-mi pare ca nu mai ajunge…merge tot mai greu …
curtea pavata cu lespezi e acum ca un patinoar…
cateva zile s-au dus cu caruta la rau si au adunat lespezi si bolovani ..apoi alte cateva zile le-au aranjat frumos una langa alta…
ei doi,impreuna…
poate mai vazusera si alte curti „aranjate”asa,sau poate a fost doar ideea lor,nu stiu…dar,stiu ca ma minunam copil fiind,de cata truda era pe ei carand si asezand pietrele acelea…
imi descuie poarta,imi pare ingandurata,imi pare ca parca nu se bucura ca ma vede…
ma intreaba iute:”ai vin’t pe la noi?”…am venit,cum sa nu vin?..ii raspund…
este doar o parere a mea,de fapt se bucura mult…asteapta doar sa intram in casa…ca sa se uite mai bine la mine,si sa-mi puna tot felul de intrebari …
ochii mei il cauta pe tata mare…intreb de el…
apare in pragul usii zambind…parca mai trist decat de obicei…si-i arat tortul…rade acum,e chiar fericit si mirat…nu se astepta,imi spune ca ziua lui a trecut…
a trecut intr-adevar ,dar totusi nu puteam s-o las sa treaca,asa pur si simplu…fara sa vin sa-l vad,fara sa-l imbratisez si sa-i doresc sa-mi traiasca multi ani sanatos…
bunica ma cheama sus in camera…:”uite,daca vrei poti sa stai cu picioarele pe teracota cum stateai odata…tata mare nu te mai cearta acum…”
sunt fericita…ma intind in pat,si-mi sui picioarele sus…deodata parca sunt o fetita…inchid ochii si ascult glasul ei…bunica are un glas care ma mangaie,ma alina…,imi povesteste de cate leacuri trebuie ea sa ia…mi le insira pe pat,si-mi explica fiecare pentru ce e…,uita, ca si eu lucrez cu leacuri…o ascult…imi face bine s-o aud vorbind…
o intreb de lampa care atarna de tavan…
isi da carpa jos de pe cap…,parul ei tuns scurt e zburlit,si-l netezeste cu palmele…dar n-o asculta…sta cum vrea el…eu mi-o amintesc pieptanandu-si parul lung,si impletindu-l in cozi,din care facea apoi un coc…,inchide ochii si incepe sa povestesca soptit…”lampa asta e foarte veche,cred ca are peste o suta de ani,mi-a dat-o mie mama,si fratele meu,a certat-o rau fiindca mi-a dat-o…;tin foarte mult la ea…tin mult la toate lucrurile facute de mana,la toate lucrurile pe care le-am lucrat eu…”…o ascult vrajita,si-mi pare ca toate lucrurile din camera imi vorbesc,carpeta de pe perete,vitrina pe care sta asezat televizorul…e aceeasi,si sta in acelasi loc unde statea si cand eram mica,ma vad asezata in genunchi cautand pe raftul de jos cartea mea de colorat cu povestea..capra cu trei iezi…;aceeasi masa…care sta in acelasi loc…masa pe care scriam eu,sau calcam rufele…
ce dragi imi sunt lucrurile astea!si ce-o sa se intample cu ele cand n-or mai fi bunicii?unde o sa le duc,ca sa le mai pastrez…?
vorbim…de una,de alta…ma intreaba cum ma inteleg cu omul meu,…inchid ochii;nu pot sa ma uit la ea..si-i spun ca ma impac bine.,..desi gandul meu imi este la tine,caci tu imi esti mie drag…si eu cu tine ma impac…
e trista…si posomorata…,imi spune la un moment dat ca e posomorata ca si vremea de afara…
ce repede trece timpul…imi pare ca abia am venit la ei…dar e vremea sa plec…
sta pe scaun…cu capul plecat,ganditoare…ii cuprind fata cu palmele si o sarut cu drag pe obraji…bunicul se ridica de pe scaun si ma cuprinde cu bratele…ma uit in ochii lui…ochii lui albastri,acum tristi si tulburi,de atata plans si dor dupa fata lui…care nu mai e…
ma despart greu de ei…si ma gandesc… ce bine ar fi sa-i gasesc tot asa cand am sa mai vin pe la ei…
las in urma mea casa bunicilor si dealul,pe care azi nu l-am vazut deloc…
cineva e foarte grabit…si conduce repede…nu prea reusesc sa vad nimic…si nu are nici timp sa ma astepte sa ”vorbesc” cu ea...as vrea sa-i spun ca a venit iarna…si ca a inceput un an nou…fara ea...
ma indrept spre casa unde  a locuit…si unde,cred eu,ca nu s-a simtit acasa…
nu-mi mai place sa merg acolo…
dar ce sa fac?
pe de alta parte,imi face bine sa ma uit la toate lucrurile ei...stii…N…?cateodata ma furisez in camera ei si deschid dulapul  in care isi tinea hainele,……sunt tot acolo,…le iau in brate…si le miros…si plang acolo cu capul infundat in hainele ei sa nu ma auda nimeni…
sambata,n-am putut face asa,era acasa el…nu-l pot suferi…toata viata a facut-o sa sufere…
ma uit peste tot…si o vad pe ea…inca o astept sa vina de undeva si sa ma intampine la capatul scarilor…
ma intampina insa I….cu veselia ei…nu stie ce sa-mi arate intai…fustita cu care e imbracata,bradul,globurile sau casuta papusii…
o iau in brate…si ma cuprinde si ea  cu bratele…ma mangaie cu manutele ei mici…iar eu,ma topesc dupa ea…e atat de frumoasa,vesela,isteata…este o bucurie pentru noi toti…desfac repede cadourile,e atat de incantata de cuburi…si o imbrac repede cu fustita rosie…
e mandra tare…si nu sta o clipa locului…se plimba de colo pana colo ca sa-i vedem fustita…
i-am adus si clame pentru par…
imi spune sa i le pun in pen…nu stie sa zica par…imi arata sa mi le pun si eu in parul meu…vorbeste atat de stalcit…imi aduc aminte de S,,tatal I.,care cand era mic vorbea tot asa…eu nu intelegeam niciodata ce zicea si de aici incepea de cele mai multe ori cearta….
ne simtim bine,atmosfera e foarte placuta…toata lumea e bine dispusa…povestim de una de alta…imi aduc aminte de excursiile care le faceam impreuna cu S. pe dealurile din spatele casei…imi spune ca acum n-as mai gasi potecile pe care mergeam odata…locurile s-au salbaticit…sunt numai tufe de mure si zmeura…n-as mai gasi nici fantanitele cu o apa atat de rece si buna…unde ne potoleam setea…si apoi incepea joaca cu apa…
din poveste in poveste…se face vremea sa plecam la tren…ce bine ,ca gara e foarte aproape…
parca nu mai e atat de cald in tren…
ma simt obosita…,ma ia asa o toropeala,si o moleseala…am impresia ca daca inchid ochii as putea dormi pana dimineata…
scriu cateva mesaje pe telefon…nu ma feresc,mi se pare atat de normal si de firesc…
au trecut cateva ore bune si nu stiu nimic de tine….
sunt obosita…dar,nu-i nimic…o sa-mi treaca…trebuie neaparat sa te vad…
gasesc eu un motiv sa ies…inventez ceva…ma ajuta povestea…sigur ma ajuta si-mi trimite o solutie…
incep sa ma pregatesc de intalnire,brusc imi sare somnul…
ce mult ma bucur sa te vad!…te-ai tuns…si-ti sade bine…ma uit la tine…te urmaresc…tu nu esti atent la mine,conduci si esti atent la drum…imi place de tine,esti frumos…si bine dispus…iti sade bine cand zambesti…esti altul…esti atat de diferit acum fata de cum te-am cunoscut eu…,iar in ultimele zile ai fost foarte schimbat…te-am simtit fericit,impacat…fara nici o grija…
mergem la B….putem merge oriunde,de fapt nici nu conteaza,…important e sa fiu cu tine…
trecem pe langa casa galbena…ascunde secretul nostru…si eu ma emotionez de fiecare data cand o vad…
ajungem sus…
privelistea ma impresioneaza…si nu prea,…
n-am vreme sa ma uit la priveliste…sa vad orasul…
as opri timpul in loc…si n-as mai pleca niciunde…
te-as tine langa mine…si nu ti-as mai da drumul…
nu m-as satura sa te aud povestind…sa te sarut…
nu,nu m-as satura…sunt sigura…
IULIA I.
Anunțuri

3 gânduri despre “„O zi de sambata la Intorsura…..”- un text-povestire exceptional- scris de Iulia I.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s