Cand a murit Stalin?


Va invit sa citit o pagina,o evocare exceptionala a unei stari,a unei epoci…. Este scrisa de Nicolae Manolescu,marele critic si om de cultura   a Romaniei….

Nicolae Manolescu:

„Fiţi liniştiţi: nu l-am întâlnit niciodată pe Stalin în persoană. Şi nici amintiri din timpul vieţii lui nu am.

Dar am unele legate de moartea lui. Şi atât de pregnante, încât nu le-am uitat.

Poate şi pentru că le-am evocat de câteva ori. În „Viaţă şi cărţi“, de exemplu.

De data asta, am lăsat să treacă un timp de la 5 martie, ca să scriu.

Stalin a murit pe 5 martie 1953. Am ezitat şi pentru că am devenit tot mai sceptic cu privire la interesul celor de astăzi pentru trecutul istoric. Am recitit scurta biografie a lui Paul Johnson. Şi câteva articole în cotidiaene, deşi nu e vorba de o dată rotundă: 63 de ani. Nu ştiu de ce, până la urmă, scriu totuşi. Secretomania morţii

Aveam 13 ani, trei luni şi 5 zile când a fost anunţat decesul celui mai iubit fiu al popoarelor.

Nu se ştie nici până astăzi când a avut loc decesul propriu-zis. Secretomania caracteristică regimurilor comuniste a creat deseori astfel de incertitudini. Se ştie doar când a fost difuzat comunicatul oficial. Memoria îmi spune că era după prânz. Dar în ce zi? Nu putea fi 5 martie, fiindcă „Scânteia“ din aceeaşi dimineaţă publicase deja comunicatul. Asta am constatat mai târziu. Nu citeam ziare pe atunci. Comunicatul l-am auzit la radio.

Se împlineau şapte luni de la arestarea părinţilor mei şi ne aflam, fratele meu şi cu mine, în grija bunicului matern, la Râmnicu Vâlcea. Eram înscris în clasa a VII-a elementară (gimnaziul de azi) la Bălcescu (azi Lahovary). Urma să intru în aceeaşi toamnă la liceu. Fost avocat, bunicul meu n-a vrut să rişte nimic şi m-a înfiat, dându-mi numele lui, care era şi al mamei înainte de căsătorie. Cred că a fost una dintre primele adopţii cu substrat politic. Ea mi-a permis să devin membru al UTM (UTC, din 1965), să intru fără probleme la liceu şi, trei ani mai târziu, la facultate. Abia în 1958, serviciul de cadre (de personal de azi) al Universităţii a descoperit că eram fiul unor foşti deţinuţi politici şi am fost exmatriculat. Totul a început aşadar în 1953.

Revenind la data anunţului, căci a morţii n-o vom şti niciodată precis: bunicul meu era convins încă de pe când grupul de medici de la Kremlin începuse să publice comunicate referitoare la starea sănătăţii lui Stalin că acesta nu mai era în viaţă. Nu s-au hotărât în privinţa succesiunii, susţinea bunicul.”……..

Tot textul aici:http://adevarul.ro/cultura/istorie/amintiri-stalin-1_56ffb27e5ab6550cb87edab8/index.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s