Cateodata(46)-fragment de roman


Isi aduse aminte  de zilele de vacanta de la mare.. Dan era  o cruce si un mormant aflat pe una din aleile principale ale cimitirului central din Constanta….Dan era in mintea si sufletul lui pururi si totdeauna  si  il avea langa el oriunde……… nu trebuia sa ajunga la marea cea mare sau la Constanta ca sa fie cu el….

 .N-a mai fost de ani de zile la marea cea mare…. Si-i era dor de pozarii care bateau toata ziua  plajele.Cu o palarie de paie  pe cap,pantaloni scurti  si o camasa descheiata la toti nasturii dar stransa la buric intr-un nod sanatos, de cele mai multe ori cu o umbra de barba si ceva plete,bronzati pana la  culoarea neagra, oamenii  marsaluiau neobositi  pe plaje……. Afara de aparatele foto  agatate in cureluse pe umar omul mai cara fie o lebada gonflabila fie un panou in care era pictat un leu sau leopard  si in locul unde ar fi trebuit sa fie capul animalului  era  o gaura cat sa intre capul unui om.Barbat sau femeie,nu conteaza  banul sa iasa….
 Specialisti  fara scoala in ceea ce   azi se numeste marketing( o afacere unde pe langa ca iti ei licenta   poti ajunge pana la doctorat….) pozarii aveau o lozinca care intrece toate teoriile  marketingului de azi…O lozinca ivita din istetimea   lor de oameni simpli din Constanta sau imprejurimi care  trebuie sa faca fata  concurentei,sa castige si un ban…..pentru ca vara este scurta si  apoi vin ploile, vine vantul,vine frigul sau nametii de gheata la  malul marii acolo la Cazino in oras si adio castig….
Una din cele mai sigure si  de succes lozinci  sau strigaturi  pentru prosperarea comertului  sau afacerii lor   era urmatiarea:” Nu dati banii pe prostii/Faceti poze la copii…/Colorata…….. maine-i gata…..”
Ulterior,  odata cu capitalismul gata prabusit care s-a  instalat la noi au aparut asa zisii publicitari care-ti fac reclama la comanda si care  daca este audio se screm pana gasesc o formula memorabila iar daca este si video, pana reusesc o imagine care sa-ti ramana pe retina….
Publicitarii,  de cele mai multe ori, cu toata stiinta lor de carte intr-ale marketingului nu se ridica la nivelul istetilor   barbati de la periferia Constantei care au batut ani in sir plajele  marii cele mari….  facand fotografii colorate sau nu …Si care  ,culmea se  si „vindeau”….. Cu un aparat bun, iuteala de mana si la vorba castigai intr-o vara cat sa-ti ajunga pana la vara viitoare……
Strigau pana raguseau si apoi o luau de la capat……..

„Colorata…maine-i gata”….

Si tinta lor era clara….Copiii… Copiii care se balaceau in apa pana la genunchi sau cladeau  fericiti castele pe  si din nisipul fin al plajei….. Plajele noastre erau populate atunci de oameni de  toate categoriile  …Si sindicalisti (cand era un singur sindicat) si profesori si ingineri si doctori si oameni  de la tara asa zisii  ceapisti,sigur mai  de vaza….. Si de femei si fete frumoase….. Care acum sunt sigur batrane ca si noi si poarta in minte sau gand doar urma   frumosului lor trup    lasata candva  pe nisipul fin al plajei din Mamaia…..  Si erau destui care aveau aparate foto…La nivelul tehnicii si tehnologiei de atunci….. Adica aparate unde imprimarea era pe film. Formate cu 24 sau 36 de pozitii…. Aparate foto care trebuiau reglate daca vroiai sa obtii o calitate  superioara sau  pe care doar apasai pe buton si gata poza….. Nu eram in era aparatelor digitale cand totul se memoreaza pe card sau a telefonului mobil  inzestrat cu functii foto….Si erau la fel de multi  c are nu aveau aparate foto….

O fotografie ramane fotografie atunci cand este  imprimata pe hartia/cartonul fotografic.restul sunt niste depozite uitate prin calculatoare…..
Si oamenilor atunci le era peste mana sa introduca filmul sa mearga sa-l developeze la specialisti si sa scoata …poza pe hartie….Prin urmare  pozarii nostri erau  asteptati…..
O  fotografie  a copilasilor tai  aflati in  pielea goala pe plaja de la Mamaia era binevenita..Un semn pentru neuitare..Sau una calare pe lebada sau  alte animale impaite sau gonflabile…..Cine stie cand ajungi iara la mare…..
Sau alta cu  aceeasi copii aflati la varste mai rasarite, aproape puberi……
 Avea si N. ceva poze de la mare dar niciuna facuta de acesti pozari simpatici care se intalneau la tot pasul acolo.In ultimii ani(adica in zisul capitalism) au inceput sa traga dupa ei pe plaja   tot felul de animale  exotice  sau mai exact  foste animale  ale junglei chinuindu-le, in speranta maririi castigului….Si atunci nu  i-a mai placut….Fotografia in sine este un mijloc pentru  ne-uitare sau de  clipa oprita  asupra unei varste  si a unui moment.Ea trebuie sa singularizeze chipul celor din poza si nu biet pui de leu camila sau girafa…..
Nu rasfoia niciodata fotografiile vechi…Le avea in niste cutii stranse sau aruncate in graba si cutiile la randul lor azvarlite in vreun dulap.Pe unele le tinea minte si era suficient,,pe altele le uitase . Nu-i placea sa se vada in poze.Nici nu-i placea sa pozeze….Il enerva  asta  si daca incerca sa pozeze o facea nenatural si  biata fotografie era din start ratata….
Dar pana la urma fotografiile raman fotografii.Fie pe  film si mai apoi hartie  fie   pe un stick de memorie fie in vreun  grupaj de pe calculator…A vrut sa spuna cuvantul englezesc dar s-a ferit  ca dracul de tamaiei.El superenglezitul de acum  40-50 de ani nu mai suferea cuvintele englezesti si cauta  cat se poate sa le evite….Dar fotografiile  raman fotografii si  sub comunisti si sub capitalisti…La fel ca si iubirea sau dragostea…. Nu difera cu nimic iubirea sau dragostea  petrecuta sub regimul comunist  fata de aceea  intamplata  in regim capitalist.Dragostea si iubirea se petrec totdeauna  la fel sunt legate de  simtamintele.sentimentele si  puterea de a iubi a fiecaruia…regimul politic nu are  absolut nici o importanta…. Isi aduse aminte de Shakespeare  si sonetele lui  sau ia intamplare de  „Ultimile sonete inchipuite de Shakesperare in traducerea imaginara a lui Vasile Voiculescu”….. Intre  data  scrierii soneteleor  trecusera  peste 400 de ani…Si ele erau pururi vii pentru ca   vorbeau despre dragoste si iubire.sau la fel de actuale si unele si altele…. pana astazi…..
                                                                                                            x x x
Iulia  era intruchiparea  unei iubiri visate de el inca  de cand „era mai tanar  si la trup curat”,extraordinarul vers a lui Cezar Ivanescu  si a poeziei ce-l cuprinde.Poezia se cheama „Amintirea paradisului” si  atunci cand a citit-o a avut sentimentul capodoperei si asa a ramas pana azi…. In general N. nu retinea versuri…….  abia daca vreun vers cum era si cel mai inainte citat….
Iulia  era intruchiparea a ceea ce el visase a fi iubita lui…..  S-a intamplat sa se cunoasca  tarziu , prea tarziu, dupa ce el care  avea in minte si in suflet    cum ar trebui sa arate iubita lui….. A peregrinat prin viata si nu a gasit pe nimeni care sa corespunda acelui vis.Nu-i spunea nici dorinta, cu atat mai putin pretentie…. Nicidecum portret rasat cu  niste  reguli clare…… Asa era visul lui….Asa credea ca trebuie sa fie iubita lui…. Acum daca  il intrebi iti raspunde simplu  :”asa cum este Iulia”, asta  ca sa nu mai repete  tot ceea ce  trebuie sa aiba iubita lui…. „Uitata-te la Iulia si intelegi de ce este iubita mea….. ” parea a spune celor care l-ar intreba…..
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s