Seara inainte de Rusalii(din cartea „Unul bunul- celuilalt”)


  Ma aflu departe intr-un loc la marginea de nord est a tarii. Strain mie…Am mai fost de atatea ori aici si  ca de fiecare data si mai ales acum il simt strain….Am venit pe caldura,  destul de repede, intr-o alergare pe care o doream terminata cat mai rapid….Cum am ajuns m-au intampinat norii negrii care  coborasera amenintator peste locul unde ma aflam.Apoi au inceput fulgerele apoi  tunetele departate si  din ce in ce mai aproape,trasnetele….. Aerul s-a schimbat de la o ora la alta,mirosea a ploaie insistent si mirosul asta imi umplea narile si plamanii….Apoi chiar a inceput sa ploua…Marunt,chinuit deloc serios…. Gradina unde eram  s-a umplut dintr-o data de toamna,o toamna abia presupusa acum cand inca nu am intrat in vara… Sunt cu totul strain aici,am gasit  aceasta unealta cu care scriu,simteam nevoia sa scot  aceste ganduri din minte si sa le astern pe ‘hartie’, cam  paseist,cam popular spus,probabil…..

 Am un munte de oboseala pe care il car in spate,imi doresc sa fiu cu ale mele si deloc cu ale altora….

Atatea cate sunt….. Nu putine si nici foarte multe…..

In primul rand cred in poveste. Ca si cand ar fi ultima poveste(si cea mai extraordinara )  care se intampla pe acest pamant….In alt rand   ma simt atat de legat de povestea care a fost si  atat de  implicat in desfasurarea   ei de acum…. Nu ma gandesc nici un moment la viitor…. Nu-mi place sa vorbesc de planurile mele niciodata.Nici un plan de care am vorbit nu mi-a iesit.S-a intamplat ceva care  m-a deturnat(tot este termenul la moda) de la implinirea lui…. 

Dar vine o vreme(niciodata nu este  tarziu,prea tarziu) cand trebuie sa faci exact cum iti dicteaza  cele din mintea si sufletul tau….Nu,nu sunt  vorbe de spus la  suete,intre tampitii obisnuiti care populeaza o lume……… Vine o vreme cand trebuie sa spui   ajunge….. Si sa te intrebi daca nu este deja prea mult sa tot fii altul … si sa nu fii  doar tu…. ?Daca nu ste in sfarsit nevoie sa fii tu si sa dai curs celor ce simti si iubesti?

Cand tragi linie,   dincolo de copiii care cresc si pleaca spre un rost in lume,  constati ca ramai cu fratii tai…Nimeni si nimic nu inlocuieste un frate….Dar asta este altceva….

Si mai vine o vreme cand  ajungi dupa atatea si atatea sa  simti iubirea….O, asta este deja o chestie absolut fantastica pentru ca  iubirea o traiesc putini…,prea putini ….Mai toti se insala si cred ca traiesc  iubirea…Nimic mai fals…. A repeta ca un papagal  la fiecare minut „te iubesc” nu inseamna   sa si iubesti…. Poate te-a traversat  o clipa acest mare sentiment dar n-ai fost in stare sa urci si trenul a plecat din gara…. Si s-ar putea sa fi fost ultimul tren…Nu din Gun Hill ci al   prea  modestei tale vieti  care va continua de atunci inainte calp,gri si fara varfuri…..

… Oricum este seara dinainte de Rusalii,sunt undeva in nord est si   toate au un rost numai   departe de aici….

Nu sunt nici prea  ingamfat nici prea orgolios,sunt eu asa cum ma stiu de atata vreme  si cum ma stiu prea putini…..

Si cum ma stii tu….

Si singurul lucru de care ma intreb in seara asta ploioasa undeva in nord est daca  noi vom  avea puterea  si convingerea sa trecem peste toate cate sunt si cate vor veni….. Si imi raspund ca ar trebui sa le  avem  ……Nu se poate  altfel…..Nu se poate fara noi…..Nu se poate fara  tine cum nu  se poate fara aer….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s