Tarkovski si manastirea


 

Neindoielnic doar marii scriitori rusi , de la Dostoievski si Tolstoi incepand,incearca sa  afle, sa patrunda   cat mai mult in relatia dintre om si  Dumnezeu si sa exploreze sufletul omenesc….. Sufletul  unor oameni  este un abis fabulos  unde  poti sa  te scalzi  si sa nu te mai opresti.Sufletul altora este  atat de  ingust si de  opac incat vrei sa-l parasesti cat mai repede. Evident ca aceasta  relatie intre om si  Atotputernicul are legatura cu sufletul fiecaruia dintre noi…
Exista un  regizor,cineast  care a incercat sa  afle, sa se apropie,  sa incearce sa patrunda  in  relatia dintre om si Cel De Sus explorand sufletul  acestuia
.Pentru mine Andrei Tarkovski  este cel mai mare regizor al acestei lumi….. Si nu numai pentru mine…Marele Ingmar Bergman  recunostea acelasi fapt…Si atatia altii…
„Calauza” este un mare film  iar  „Andrei Rubliov” o capodopera……..
Tarkovski m-a fascinat ca regizor…….. am vazut „….Rubliov” de cateva ori in sali de cinema aproape goale….Cine mergea atunci la un film sovietic….? Sali  mirosind urat, cinematografe de  margine,de  asa zis cartier…..
 Si acum povestea   spusa mie de un prieten si legata de Tarkovski…..
<<Eram la o manastire in mijlocul Apusenilor… Caldura mare aproape sufocanta ,manastirea inghesuita  intr-o vale, in dreapta coltii plesuvi ai muntelui,in stanga brazii unsirati pe coama  reliefului…..
Stiam destul de Trakovsky dar nu  ma gandeam la el…Mereu in minte „Rubliov-ul” care ma  ademenea  mai ales in asemenea ocazii…. De fiecare data,dupa ce am vazut  filmul cand intru intr-o manastire ma gandesc la Andrei Rubliov….. Am baut apa,am  mers inconjurul manastirii si parea ca toate si totul sunt nemiscate.Maicile nu erau nici macar niste umbre care se furiseaza pe langa ziduri si in umbra. Pustiul si curtea plina de flori, de  cladiri mai vechi sau mai noi asezate in panta….. O  femeie grasa careia ii curgea sudoarea pe fata statea in poarta manastirii tinand la vedere un carton pe care  scria ca are sase nepoti si solicita ajutor  pentru cresterea lor…
 Nici macar o adiere de vant….. Eram cu gandul imprastiat de caldura si obosit peste masura din cauza ei….. Nu ma atragea nici    biserica,usa era deschisa si  inauntru mirosul amestecat de lumanari si tamaie…. Undeva  sigur Cel de Sus ne vegheaza si  nu ma gandeam sa-l localizez.Stiam ca este acolo  dupa albastrul cerului sau  dincolo de  norii pufosi…Relatia mea cu el este una  tainica,nu la vedere,nu-l inoportunez cu nimic, astept calea lui cateodata, astept  indemnul lui  deloc la vedere…. Indemnul sau semnul lui tainic ce  se  transmite sufletului nostru si de acolo mai departe  este -uneori- transpus in actiune….. Ajunsesem acolo aproape toropiti de caldura,Iulia nu se simtea bine si chipul ei  era marcat de   starea de disconfort  prin care trecea…. Era o dupa amiaza  aproape ciudata,departe in munti  cu cerul   cand albastru cand incarcat de nori  ce inchipuiau dupa imaginatia fiecaruia fel si fel de chipuri de oameni sau animale sau obiecte….Si  peste toate  poate mai aproape ca oriunde am simtit    legatura cu Cel De Sus…..care  printr-un semn discret  dar hotarat imi confirma ca   mersul lucrurilor este cel bun….. „Imbatat” de semn  si fara sa iau in seama  cucernicia locului  am  vazut pe o latura  a patrulaterului  cladirii  o mica firma;”Magazin de obiecte bisericesti”….. Am intrat, era un fel de librarie cu  icoane, cruciulite,brelocuri……  accesorii  in general, pe care le poarta  femeile si ….carti…. Invazia de carti contrafacute despre  Arsenie Boca era la loc de cinste ,mai toate   carti in care nu poti sa ai incredere…..,apoi alte carti  despre diversi duhonici   si ei la mare cautare  si  in picioare la tejghea o femeie imbracata din cap pana in picioare in negru, inca tanara si care purta ochelari cu rame groase.Tinea ochii in pamant asa cum fac in general maicile  sau ,mai  sigur, ferindu-si privirea desi cred ca supraveghea   foarte atent  locul….
Si intre multele carti toate   legate de biserica,  unele  chiar valoroase altele facaturi   pe care le gasesti la orice  punct de vanzare din incinta lacasurilor bisericesti…. o carte… total neobisnuita  locului unde ne aflam….SI singura….. O carte cu coperti cartonate pe care scria:Andrei Tarkovski- Sculptand in timp…..
 
Am luat la rand cartile insirate pe masa sau asezate  in raft….. Nici una care sa mai fie la fel…O carte  pana la urma laica desi profund legata  de Cel de Sus…… Am luat-o in mana  si eram emotionat…Ma gandisem la Rubliov  ceva mai devreme si   legatura cu Tarkovski a aparut   peste cateva minute sub forma acelei carti…… Un semn? Da, un semn…. Iulia m-a urmarit  si in timp ce ma indreptam spre maica-vanzatoare  mi-a soptit: ” o cumpar eu pentru tine…..”>>

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s