Bucuria de a trai…. si de a alege


Intr-o amiaza de vara  intr-o catedrala imensa, am ales…. Catedrala era pustie,fara vreo fiinta alta decat noi in acel moment…. pictata, tablouri  adecvate, toate pe fond de albastru….. de nuanta care mai de care….

Era liniste absoluta, nici macar razele soarelui nu  izbuteau sa sparga  cu vreun zgomot relativ  senzatia de absolut….

Spatuil din jurul catedralei era la fel de lipsit de orice prezenta omeneasca…..la fel si cladirea de oaspeti si staretia….Parea ca suntem singurii  oameni de pe pamant ajunsi la momentul amiezii in acel loc…..

Tot asa eram convinsi ca acolo dupa zidurile groase se afla oameni ca ei s-ar putea sa ne urmareasca miscarile si  aceasta senzatie  nu ne deranja,nu o simteam ca o apasare..

.Eram liberi,ne simteam liberi in acel loc…..

Nici o umbra imbracata in negru nu se furisa  pe langa ziduri….

Am cumparat lumanari si am lasat banii pe  micuta masuta…… fara teama,normal ca si cand  asa ar trebui sa se intample peste tot…..

-va urma-

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s