A venit un buldozer si totul s-a terminat


Sambata dimineata era inca in picioare.In aer  plutea  prevestirea  a ceea ce   se putea  intampla… In jur  utilaje,borduri scoase si  imprejmuire de santier.

Sambata seara  in locul unde era  nu mai ramasese decat pamantul bine razuit…

In rest nimic….

A venit un buldozer si n-a mai ramas decat amintirea lui….

Merisorul salbatic din parcarea  aflata in spatele hotelului ARO din Brasov. Asa l-am numit eu acum multi ani din nestiinta  si nepriceperea mea totala  asupra vegetatiei si  a  majoritatii copacilor….Am scris despre el.Si in acerste pagini.Apoi a venit cea mai importanta  persoana de langa mine,a ras si mi-a spus ca este un corcodus.Un zarzan.Un banal corcodus  sau zarzan cum i se spune in Ardeal, mai ales in partea lui de sud-est….

La inceput  erau trei…Toti crescuti si bine protejati de masinile care parcau cu nesimtire acolo de o insula  delimitata de borduri inalte  si pe care crestea iarba..Iarba verde si grasa…. Am tras de multe ori la umbra lor atunci  cand soarele incepea sa „urce” pe cer…Erau acolo,  mai mici decat restul copacilor si asteptam  fiecare primavara sa le vad florile.Albe si roz.Ma fascineaza  florile copacilor infloriti primavara…..Erau parte din lumea mea,ii priveam de fiecare data cand plecam sau veneam.se stabilise intre noi  o legatura  tainica, nelamurita,o atractie nevinovata …Au vazut multe,toate cate se pot intampla intr-o parcare supraaglomerata.

Dupa  o vreme  au aparut niste oameni negriciosi  cu o drujba care pacanea  spart  si l-au terminat pe unul dintre ei.I-au scos si radacina.Se uscase.  Au mai ramas doi   Cel mai mare,falnic este mult spus, „facut de fapt din doua tulpini care  au rasarit la o palma una de alta si  care sus isi impreunau coroana…. si altul mai plapand,cu florile de culoare roz…. Celui roz nu i-a mers bine si s-a uscat.Si iara  au aparut oamenii negriciosi   inamarti cu drjba,l-au retezat si radacina a disparut.

A mai ramas  el .Cel cu doua tulpini si  florile dalbe.O corona  stralucitoiare de alb in   cele cateva zile de primavara cand putea fi rege…

Merisorul/corcodusul/zarzanul din poveste….  Acum un an dar si in primavara trecuta a avut flori  extrarordinare…L-am fotografiat fara sa banui  ca este ultima data… Din unghuri diferite cat sa nu se vada zidurile din jur…Sa ramana el,doar el ,in toata splendoarea lui…Cea mai importanta  pesoana de lanfga mine trecea in fiecare dimineata in drumul ei  ca sa-l vada.Sa-l vada ca este acolo…Era,devenise o parte din poveste…Din povestea pe care  (oare ?) el o stia.L-a aratat si altora  mandra  ca citise ce am scris si-l descoperise si….  vesela de incurcatura mea cu  numele   prin care l-am identificat….

In aceasta vara una din tulpini se uscat si frunzele au devenit galbene.Cealalta tulpina a ramas     cu frunze verzi…. N-am fost atent daca  a avut fructe sau nu,….de fapt nu are nici o importanta..

Nu mai stau prin parcare nici tiganusii care altadata culegeau bietele corcoduse  si le devorau inca verzi si  abia date in parg….

L-am privit  cu mare  tristete in  ultima lui faza… O coroana   cu frunze de culoare maronii, alta cu frunze verzi….

Pana in seara de sambata   cand am trecut din nou  prin parcare si  nu mai ramasese decat pamantul jilav proaspat  raschetat de lama buldozerului….

Nu mai era nimic…Nici insula,nici  copacul…. Nici urma lor…

Am ramas noi ca sa scriem aceasta cronica amara si  tardiva…Am ramas numai noi si parcarea (daca va mai fi? ) ramane trista si goala pentru mine…

El nu mai  este acolo….

Nici el, care banui, ca stia de poveste….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s