Fotografie asupra unui oras pustiu(din cartea „Unul-bunul celuilalt”)


In ultima  duminica a lui august  2016 Brasovul arata ca un oras asediat.Plin de turisti dar si localnici, care mai de care imbracati de vacanta ….  Cu totii  se  tarau incolo si-n coace prin centrul istoric  si mai ales pe cea mai importanta strada a orasului….

Cu mic cu mare,catel si purcel, toti iesisera la plimbare intr-o revarsare nemaivazuta     Parea a fi ultima zi din viata lor. Toate radiourile aunutau ca duminica ultima z din august va fi  si ultima zi de vara…Si poporul s-a conformat…

Am iesit aproape de  orele 21 cu M.,catelusa mea in obisnuita,normala si higienica plimbare   de seara.Noi nu dorim sa epatam pe nimeni,nu iesim sa ne falim ca avem o catelusa  si  sa ne vada lumea ca…. suntem la moda …, ori sa facem lungi plimbari  infundati in reveria  amurgului care sta sa cada trragand de de curelusa un catelus…..Noi iesim din necesitati pur personale  si asta   se intampla numai pe strazile adiacente   celei importante si principale…

Era  atata lume pe strasse-ul orasului ca biata catelusa s-a speriat…De la inaltimea ei vedea  douar o padure de picioare   venind  in  mars nebun,ca un inchipuit tavalug  catre ea….. de parca ar fi gata sa o striveasca….

S-a oprit,  am strans de  curea cat sa fie mai lipita de piciorul meu si incet cu precautie am ajuns pe una din starzile adiacente….Aici era lume mai putina ..La colt m-am uitat inapoi catre strasse… apoi pe strada pe care abia intrasem si dinbtr-o data mi s-au parut pustii…

Am mers mai incolo  cativa pasi si am ajuns la o intersectie de unde vedeam alte doua strazi…… si  acolo  nu mai era decat pustiul..Fara oameni..Am mai mers,am trecut de marele de hotel si intreg bulevardul era golit de masini  si oameni si pustiu…Si dincolo, parcul  impoirtant parea parasit doar copacii,bancile si  atat……

M-am uitat in jur si nu vedeam tipenie de om….M-am pipait,sunt intreg,langa mine catelusa ma privea cu ochii ei negri ca doua mure… nestiind perea bine ce se intampla….

M-am uitat mai atent in suflet si  mi-am rascolit mintea….Erau si ele  goale……..

Nu mai era nimeni in orasul asta pe care-l stiu de atatia ani..Nu mai era nimeni,tu erai departe,la sute de kilometri si sufletul si mintea mea erau pustii ca si orasul…

Nu mai era  nimeni in orasul asta  cateodata destul de frumos si pitoresc altadata inchis si fara aer,fara sansa…

Tu erai sansa lui,erai sansa mea…. ….

Orasul este pustiu…. sufletul si mintea mea au luat  chipul orasului…

Si nu va mai fi nici o Pasare Phoenix….. sau va fi Pasarea Phoenix?

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s