Ce asteptari am?(din cartea „Unul-bunul celuilalt”)


Nici o asteptare.Nici una… Nu suport planurile si asteptarea…Nu astept nimic…. Sau nu-mi propun cu voce tare si  in afara unor ganduri( pe care le tin ascunse  si in adormire intr-un cotlon sl mintii si la care nu revin niciodata),nimic. Acele ganduri consider ca nu fac parte din mine, sunt „scrise” de alt eu si raman in acea adormire molatica si difuza poate pana la final sau  dispar odata cu timpul daca nu le mai „intretine” nimic.

N-am nici o asteptare.Pur si simplu traiesc.Intens si cu „sufletul la gura”…Expresia lui Goddard   spune inexprimabilul….. A trai cu sufletul la gura…

Si las totul pe seama devenirii…. Daca modul in care traiesc duce mai departe este bine,daca nu, inseamna ca nu am trait bine sau asa cum ar fi trebuit….

Urasc planurile    fastuoase, date cu  luciu si briantina…. si apoi purtate ca un port drapel …Planuri (sau proiecte mai nou  ,ca se poarta….)care nu se  infaptuiesc niciodata…. si din care sa tot  sugi amagirea…..

Viata mea este o biblioteca de proiecte incepute,abandonate, parasite la  lada de gunoi sau pastrate intr-o idioata si lacrimogena amintire de care imi este sila…

Am avut atatea proiecte   care nu s-au realizat incat  nu mai suport sa-mi fac altele…. Poate  ca  ele(proiectele) nu erau ceva   fiabil, de esenta, de  incordare/capacitare  maxima a fiintei, poate erau conjuncturale…..  Planurile/proiectele trebuie sa aiba pe langa inteligenta celui care le face si le vede neaparat finalul, si  un suport….. Suportul,nu material ci  altfel …..,un suport mental/moral…. nevazut dar simtit…Cand simt ca cineva este total cu mine si langa mine ma angrenez intr-un plan.Si mai ales cand simt ca va fi cu mine pana la capat.Capatul planului(proiectului)…..Ca nu(ma) va abandona din plictiseala,oboseala sau neincredere….

N-am  dus la capat  decat planuri  la care am avut suportul material gasit de mine si pe langa asta si suportul mental al  celui ce sunt.Au fost putine cazuri….

N-am avut parte de suportul mental/moral  al  cuiva care este langa(si cu ) mine.In general si in special.

Cartile mele au ramas abandonate desi scrise in mintea mea pentru ca nu  mai exista fermentul/motivul care sa ma  faca sa le  trec pe hartie … O carte o scrii pentru tine(nu este cazul,  pentru ca am atatea carti scrise in minte pentru mine!) pentru cititori (niciodata n-am scris pentru  cititori….) sau  pentru cineva…. care sa fie samanta vie a   acelei  plasmuiri care  pana la urma este literatura  peste si cu viata alaturi…

Nu astept nimic…..  Pur si simplu traiesc   de azi pana maine si de maine pana poimaine… Si cateodata scriu randuri fara rost  din care razbate   disperarea si  nelinistea de care nu ma despart niciodata…..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s