Niciodata nu mi-au placut „socotelile” sau „calculele”…. Sau „regretele”…….Le-am urat…..Nu le-am suportat….. Niciodata nu m-am gandit, spre exemplu, la anul 2000….. Va aduceti aminte,Lucian Blaga:Cantec pentru anul 2000 .
Alt mileniu…. si toate cele ce decurg de aici…. Cei din jurul meu tot aminteau/vorbeau de an si de schimbare si se tot gandeau cum va fi atunci….. O singura data am calculat ce varsta voi avea,nu mi s-a parut nici mult,nici putin si nu m-am mai gandit la viitorul neguros sau luminos……..
Am varsta care o simt si asa voi fi pana la capat….. Acest „simt” ma fereste de alte neplaceri cum ar fi ridicolul…. Daca „simt”varsta nu este nici un pericol…….. si-i las pe ceilalti sa se mire…… de cum sunt !
Sigur sunt om cu toate cele ce decurg …..si ca fiecare, intr-o zi nu voi mai fi…..!
Dar nici macar asta nu ma face sa ma schimb si sa-mi fac vreo „socoteala” sau vreun „calcul”…..
Eu n-am avut niciodata nici un calcul….decat cel firesc si rational……
Ca si maine este o zi si ca maine va trebui sa lucrez ca sa castig painea si sa traiesc..…
N-am „acumulat” niciodata….
Nici n-am risipt..
Am dat..
Am dat!!(daca este clar cuvantul si bine inteles….)
Pentru mine a da este la fel cu a respira…. N-am cerut niciodata nimic pentru datul meu. N-am trait niciodata din pomeni si nici nu voi trai vreodata…Am trait rau, de multe ori,am fost la margine de lume si am inotat in noroi…. Acest blog,spre exemplu, m-a tinut la viata,m-a tinut sa nu mor,vreme de aproape de doi ani…. Cand nu mai aveam dor si chef de nimic….cand ma saturasem de mine si de toti….Si Dumnezeu si-a intors fata spre mine…Spre umilul Ioan Avram……
N-am regretat niciodata ce am facut….M-a durut, cateodata,pana la suferinta ce am facut….. N-am regretat, am suferit nemarginit Am suferit pana era sa ma duc dracului…..
Eu nu regret,eu sufar….Este o mare diferenta…. Eu nu-mi beau ceaiul la ora amurgului inotand printre regrete…
Eu sufar(cand simt) nemarginit ..si atat!!! Si suferinta mea atroce este mai mult decat regretul…. Dar toate se petrec departe de lume, de lumea in care ne impiedecam zi de zi….. Eu am suferit discret asa cum imi este felul si departe de gesturi grandilocvente si evident false ale multora care sunt de fapt jocuri a unui actor ratat….
Eu nu sunt actor…. Nu joc rolul nimanui…
Nu sunt nici un personaj….
N-am vrut sa fiu decat Ioan Avram….
Si sunt Ioan Avram….
Care acum nu are nici un regret….
Care a simtit…….. si a indraznit sa se gandeasca la ceea ce a simtit…..
Si si-a dat seama ca acel gand nu va fi niciodata posibil, nu va deveni realitate…….Probabil ca 99 de oameni dintr-o suta i-ar fi spus de la inceput ca nu este posibil…..Ca nu este logic,ca este in afara logicii,ca o sa fie rau pentru el…. Stia ca 99 de oameni dintr-o suta i-ar spune asa….
Si,el,Ioan Avram, al o suta-lea, crede uitandu-se cu mila la ceilalti, ca este posibil…
El, al o suta-lea….. Dar este singur….Si ca sa se intample ceea ce a gandit el trebuie sa fie doi…… Doi plutind in aerul vietii…..
Cata trufie, ar zice unii…..
Cat orgoliu si chiar putin sau mai mult ridicol poate aduna omul asta,ar zice altii…..
Nu,nu sunt nici trufas,nu sunt nici ridicol, sunt Ioan Avram….
Cine ma iubeste si crede in mine vine cu mine….
Cine nu,nu…..
Ioanavram's Blog 