„Banditism de stat,reglementat prin ordonante de urgente”


O analiza  atenta si profesionista asupra ordonantelor lui Dragnea-Iordache… o face  Liviu Avram in ziarul „Adevarul”.

Notez ca intre subsemnatul si autorul articolului din „Adevarul”, nu este absolut nici o legatura.:.

 

Liviu Avram:

E mai grav decât am bănuit: se poate demonstra cu uşurinţă că cele două ordonanţe de urgenţă propuse de Ministerul Justiţiei, privind graţierea şi modificarea legilor penale, reprezintă nimic altceva decât o autorizaţie legală pentru furt din banii publici. Prima ordonanţă rezolvă trecutul, cealaltă pregăteşte viitorul. E ca şi cum am fi pus nişte infractori să scrie Codul Penal. Şi acum, demonstraţia.
  Dacă eliminăm zgura emoţională a celor două ordonanţe de urgenţă, putem constata că miza majoră a autorilor lor pare să fi fost dezincriminarea aproape completă a unei anume infracţiuni: abuzul în serviciu, pedepsit acum cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Spre deosebire de alte infracţiuni legate de activitatea demnitarilor sau a funcţionarilor publici – cum ar fi darea şi luarea de mită sau traficul şi cumpărarea de influenţă – abuzul în serviciu are un mare păcat: nu se poate face în deplină clandestinitate.
Lasă întotdeauna urme, pentru că implică decizii scrise, caiete de sarcini, procese-verbale, viramente bancare, alte documente.
Este rezonabil că credem că nimeni nu comite un abuz doar de dragul abuzului, ci aşteaptă îndeobşte şi o recompensă. Iar logica celor care au gândit ordonanţele de urgenţă aceasta pare să fi fost: dacă lipsim de substanţă penală abuzul în serviciu, infracţiunile subsecvente, cele clandestine, vor fi mult mai greu de descoperit.
Ordonanţa de urgenţă privind graţierea rezolvă trecutul.
Abuzul în serviciu, indiferent de gravitatea sa, nu se află printre infracţiunile exceptate de la graţiere.
Cum covârşitoarea majoritate a sentinţelor date până acum pentru abuz în serviciu nu depăşesc limita de cinci ani, ordonanţa privind graţierea îi scoate din puşcărie pe aproape toţi cei care au comis asemenea infracţiuni.
În schimb, ordonanţa de urgenţă privind modificarea legilor penale pregăteşte – şi mutilează – viitorul.
Pretextul, vehicolul acestei mutilări, este o decizie din vara trecută a Curţii Constituţionale. CCR a rafinat definiţia abuzului în seriviu, statuând că sintagma „îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor” de către un funcţionar public este constituţională în măsura în care prin cuvântul „defectuoasă” se înţelege „cu încălcarea legii”.
Decizia nu reclama neapărat o schimbare a legii.
Judecătorii ar fi ştiut să interpreteze litera legii în sensul stabilit de CCR, iar dacă n-ar fi ştiut judecătorii, aveau avocaţii grijă să le spună.
Însă Ministerul Justiţiei a profitat de această decizie şi nu doar că a pus în acord Codul Penal cu decizia CCR, dar a adus şi alte modificări, fundamentale, la definirea abuzului în serviciu, după cum urmează:
** Limitele de pedeapsă pentru abuz în serviciu au fost scăzute de la 2-7 ani de închisoare la 6 luni – 3 ani sau amendă.
** S-a stabilit un prag de 200.000 de lei (cam 45.000 de euro) prejudiciu peste care abuzul în serviciu poate fi considerat infracţiune. Sub acest prag nu există infracţiune.
** S-a impus condiţia ca acţiunea penală pentru un abuz în serviciu să nu poată fi declanşată decât dacă persoana vătămată face plângere prealabilă. Potrivit procedurii penale, plângerea prealabilă nu poate fi depusă decât până în trei luni de la comiterea infracţiunii.

Ministerul Justiţiei nu a justificat în niciun fel aceste modificări.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s