Copacii spanzurati prin zapada (din cartea „Unul-bunul celuilalt”)


Si chipul tau adumbrit de lumina felinarelor de pe aleea pustie….

Si seara care coboara odara cu amurgul  care umple  rosu orizontul   totdeauna  alb,

seara care coboara la ceaiul de ora cinci  servit in cesti de portelan de Maissen,

orizontul alb ca o parere al iernii  nepotrivite noua celor  prea  invatati cu „incalzirea gobala” care vine ,vine….

si nu mai vine…..  totul este de fapt o asteptare,

asteptarea  ta,

asteptarea a ceea ce  va fi sau nu va fi…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s