Scrisori in asteptarea Invierii(8).In fiecare zi voi avea asteptarea mea- de Iulia I.Radu


  Va recomand  sa cititi acest text exceptional-I.A.
 
ti-am aratat acum ceva vreme in urma poze cu o fetita…
nu stiu ce am facut atata vreme…,dar deseori eu sunt acea fetita de atunci…,chiar si acum dupa treizeci de ani..,aproape…
aceeasi fetita timida,aproape zambind…cu luminite in ochi…si parul dezordonat…
mai cu seama ochii imi straluc cad te vad pe tine…,cred ca si atunci cand doar ma gandesc,…si atunci simt cum mi se incalzesc obrajii si stiu sigur ca mi-s rosii…
dar ce sa fac?!
ti-am spus,doar ca am ramas aceeasi fetita…
se apropie Marea Sarbatoare a Invierii…,si stiu ca asteptarea mea nu va lua sfarsit…
va fi o alta asteptare…
in fiecare zi,voi avea asteptarea mea…
si nu pot,acum in prag de mare sarbatoare sa las in urma fetita…
sunt la bunici,unde casa-i primenita si varuita…fara urma de praf…
nici un locsor n-a ramas neatins…
curtea-i maturata…si fara nici un pic de iarba,fiindca-i toata pavata cu lespezi mari de la rau…
nu-mi place.am vazut eu la altii,curti mai frumoase,cu iarba,si printre firele de iarba o multime de busculite din care repede mi-as impleti o coronita,chiar daca au tulpinile scurte…
asa ca,n-am decat sa ma duc in gradina din spatele casei daca vreau sa-mi fac o coronita…
acolo-s campuri intregi cu iarba verde si milioane de busculite si papadii…
si mai departe…,este o mlastina cu flori galbene ca niste stelute…
e matasea broastei,aveam sa stiu mai tarziu…
dar ce conteaza?!mie imi place asa de tare,si-s tare mandra de coronita mea cu flori de matasea broastei…
florile mi se incurca in parul meu negru…si dezordonat de vant,fiindca acolo se simte vantul mai tare decat in curte…
nu zabovesc prea mult,fiindca n-am spus ca plec asa departe…
si ei stiu ca sunt in gradinita…
asa ca o iau inapoi pe poteca spre casa…
cei de acasa sunt ocupati cu fel de fel de treburi…,insa nu imi par deloc agitati si obositi…
nu-mi amintesc sa-i fi auzit vreodata plangandu-se de lipsa timpului…
si de foarte putine ori i-am vazut stand asa…,adica odihnindu-se,doar duminica sau doar daca era vreo sarbatoare…
se simtea insa asteptarea…
ca toti asteaptau ceva…
nu-mi dau seama,prea bine..ce
eu stiu ca-mi asteptam  rochita noua,am mai spus cred,ca aveam cele mai frumoase rochite…ciorapii crosetati din ata alba,si ghetutele mele de lac,sau pantofiorii cu bareta…
atunci aveam voie sa ma imbrac frumos,si sa ies la poarta sa ma vada lumea care trecea pe drum cat eram eu de gatita…
imi luam si cosnicoara mea,in care puneam ouale rosii primite de la vecini…
nu intelegeam de ce numai atunci aveam voie sa ma imbrac asa frumos…
eu as fi umblat asa gatita tot timpul…
nu de multe ori mi s-a intamplat sa vreau sa ma mai incalt cu ghetutele sau pantofiorii mei de lac si sa ma stranga…
ma intristam atunci…si-mi ziceam ca numai de Paste m-am incaltat cu ei…
nu am mai vazut niciodata de atunci ghetute de lac asa frumoase ca ale mele…
mov inchis,cu un ”guleras”alb la glezne,cu siret…
unele fetite aveau ghetute rosii,si eu le invidiam…
intotdeauna mi-au placut ghetele de lac si pantofii cu bareta…
si daca,candva, voi gasi undeva o pereche care sa semene cu cei din copilaria mea,o sa-i cumpar si o sa-i port indiferent de ce se poarta,daca sunt la moda sau nu…
nu stiu ce am facut atata vreme…,dar deseori eu sunt acea fetita de atunci…
mai cu seama,acum…
in prag de Mare Sarbatoare a Invierii…
Iulia I.Radu
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s