„Conversand” cu si despre George Balaita


Nicolae Manolescu:„George Bălăiţă a avut de la început mână de mare prozator, de la nuvelele din anii 1960 la romanele din anii 1970 şi până la această veritabilă bijuterie intitulată Învoiala, datată 1989(si aparuta/tiparita in 2016-nota IA). A scris relativ puţin, lăsând neterminat Ucenicul neascultător. Îşi pusese în gând ca Învoiala să facă parte dintr-o trilogie după poveşti ale lui Creangă”.

Ce extraordinar prozator este George Bălăiţă! Învoiala este o proză încântătoare.(http://www.romlit.ro/drcuorul_cel_pctos)

George Balaita(chiar el!):Nu exista intelepciunea varstei. Nici in timpul Patriarhilor, banuiesc, de vreme ce la nu stiu cate sute de ani, se apucau de facut copii.

Altfel spus, „Lumea in doua zile” este un titlu (bine gasit), un truc literar, o conventie pe care am construit povestea mea. Cu toate ale mele. Dar nu ma arat. Traiesc banalul in fel si chip, gogolian daca vrei, ca Gogol magicianul caruia imi place sa-i car ca ucenic recuzita, fara plata, doar sa-mi ingaduie sa-i fiu aproape. Marele meu spectacol, daca mi se ingaduie sa o spun este inauntru, scolareste vorbind, ceva in felul gropilor fara fund din Pacific. Afara sunt omul comun, anonimul care tocmai traverseaza strada si-l poate lovi un Jeep la volan cu un cretin, care a virat brusc la stanga pe verdele meu, cum chiar mi s-a intamplat spre sfarsitul anului trecut. Dumnezeu, care in ciuda oamenilor de stiinta continua sa coboare pe pamant, ca in Biblie, tocmai a trecut pe acolo si mi-a intins o mana.(fragmente dintr-un interviu:http://www.desteptarea.ro/george-balaita-la-aniversare-interviu-in-exclusivitate-pentru-e2809edesteptareae2809c/

Daniel Cristea Enache:George Bălăiţă este tipul de prozator flaubertian într-o generaţie excepţională numărând destui balzacieni – aceasta nefiind o judecată de valoare literară, ci una de situare a autorului faţă de propriul scris. Bălăiţă, ca şi altădată Bănulescu, lasă mult timp să treacă între o carte şi alta, insistând cu perfecţionism asupra manuscrisului şi ambiţionând să facă o operă aproape numai din capodopere.
Aspectul cantitativ, numărul de pagini publicate, raftul de bibliotecă umplut cu zeci de volume sunt în afara artei prozatorului nostru, pe care nici măcar Revoluţia din 1989 nu l-a clintit din stilemele şi habitudinile sale. Bălăiţă este, încă de la debutul editorial, un mare şi negrăbit prozator; şi un autor fără evoluţie. Dacă „balzacienii” mai dau şi volume ce scad media artistică a unei creaţii întinse şi ritmice, cu Bălăiţă, la fiecare carte, mergi (cum se spune) la sigur.(Viata Romaneasca  nr.7 /2016)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s