Mi-ai inseninat ziua auzindu-ti vocea de dimineata!
Am plecat apoi, ca de obicei in ultimul moment…cred ca as fi ajuns la timp mergand pe jos…dar…nefiind sportiva…, am preferat sa iau taxiul…
Nu-mi plac garile…
Trenurile da. Dar trenul spre I. este murdar…, din pacate, calatoresc multe persoane ” colorate”…
Am incercat sa citesc un pic…
Am citit un articol din Dilema…
Din cand in cand m-am uitat pe geam…
Imi place linia asta…dar pe bucati, in anumite locuri…
Pana unde merge paralel cu soseaua pe care mergem noi…, apoi cam in drept unde-i Marcus-ul, apoi melcul….si apoi toata , pana la intrarea in tunelul mare…
De o parte si de alta, sunt pomi, calea ferata strabate o padure.., seamana cu padurea de la Marcus. , inca nu s-au trecut florile de primavara din padure…din loc in loc poieni cu flori de papadie…padurea a inverzit si ea…, din loc in loc pomi infloriti, semn ca primavara s-a instalat mai tarziu acolo in zona… O halta…unde sunt straturi cu narcise albe, cu miezul galben inconjurat de o dunga rosie subtire…,sunt atat de delicate, si miros innebunitor…Mirosul lor il stiu din copilarie, pentru ca intotdeauna infloreau primavara in gradinita din fata casei, le-am zarit si acum…
Apoi viaductul…apoi tunelul… Si dincolo de tunel, „locul meu”,oraselul………
Am ajuns repede la bunici…
Am intrat in bucatarie, am urcat cele trei trepte de lemn si am batut discret la usa…
I-am auzit vocea bunicii…si am intrat…bunica statea pe marginea patului…Am glumit cu ea:” pai cum spui matale, da poftiti?! Cand matale abia iti tragi ciorapii?! Daca intra un barbat in camera?!”…. Ma uitam la ea…, la picioarele ei…, si m-am minunat de cat de frumoase sunt…cu pielea neteda, fara varice…cu gleznele-i groase… Si ma gandeam , ca noi, nepoatele, îi semanam, avem gleznele groase…
Ma uitam la ea, si-mi parea frumoasa…cu parul aproape alb, dat peste cap cu o cordeluta, usor intors la varfuri…, cu fata-i brazdata de riduri, cu picioare de domnisoara…
Si bunicul imi parea mai tanar…rosu in obraji…, ochii lui albastri ca cerul…
Minunati oameni…
Am povestit una alta, mi-a aratat cateva mileuri facute de ea…
Apoi am plecat la Irina cu bicicleta…
Mi-a facut atat de bine plimbarea! Am tras cu nesat aerul proaspat, atat de proaspat cum numai acasa e! Un aer de primavara adevarata, amestecat cu miros de fum , …caci , se stie, ca la Intorsura e mai frig, si oameni mai aprind inca focul in teracota,in curtile oamenilor pomi infloriti, narcise, lalele in toate culorile…
De o parte si de alta a drumului poieni cu papadii…Am constat, cu uimire ca in poiana ” mea” cu papadii cineva si-a facut o ditamai casa…
Am luat micul dejun cu minunata Irina…,
E atat de simpatica! I-am facut doua codite, ne-am jucat cu papusile…
N-am stat prea mult…, m-am intors la bunici pe o ploaie marunta, mai degraba o ploaie de toamna…, destul de rece.
Apoi, la socrii…
Povesti despre nimic, de fapt…
Apoi drumul spre casa…monoton…, in acelasi tren murdar…,de data asta, insotita…
Am urmat din nou in mintea mea…, tunelul…, halta cu narcise, calea ferata, padurea, melcul ,Marcus-ul, soseaua pe care mergem de atatea ori…apoi orasul…
Iulia I.Radu
Ioanavram's Blog 