„Când oi muri, am să fiu un amărat de poet, care n-o să aibă nici cruce!”


Nichita Stanescu.

Despre el este vorba in titlu.

El a spus „zicerea” asta catre prietenul lui,Johnny Raducanu.

Cand era tanar arata ca un zeu. Eu l-am vazut prin 1976-1977.

Avea putin peste 40 de ani. Se ingrasase,avea  acelasi par blonziu cum apare prin fotografii sau fragmente filmate.Imbracat modest.  Cearcane la ochi. Altfel destul de voi. L-am vazut pe Calea Victoriei in Bucuresti.Era amiaza  poate  totusi dupa-amiaza. Aparuse „Informatia” ziar de pranz, care se vindea nu numai  la chioscuri ci si prin vanzatori volanti. Tipografia nu era departe  de locul unde l-am vazut pe Nichita. Ziarele erau cu cerneala abia uscata.  Pe langa cladirea unde a functionat ani in sir fostul MIM(Ministerul Industriei Metalurgice)   la vrea cativa metri de  intrare, un  ins obosit si ponosit vindea „Informatia”. Nichita s-a oprit i-a aruncat o hartie  de  un leu sau cinci nu mai retin(nu era sigur o moneda sau mai multe) si omul  care statea pe un scaunel s-a ridicat si i-a intins ziarul….

Nichita cumparand „Informatia”……. Un ziar usor,divers si  nu totdeauna in atentia organelor de cenzura.Un ziar de dupa-amiaza fara pagini intregi din cubvantarile lui ceusescu ,mergand bine  pe faptul divers dar si cel cultural…. Am mers  cateiva metri buni in spatele lui Nichita….. Mergea la randu-i tinand capul sus ,parul ii flutura in vand si parea ca un buldozer  care trece nepasator prin multime … Intalnirea m-a prins,mi-a dat un strop de emotie si am retinut-o pana in amanuntele de azi…. Stiam foarte bine cine este Nichita, stiam poemele lui care curios nu ma atrageau nespus  cum  erau alti congeneri   atrasi…

Nichita facuse deja  un fel de mit…..in jurul lui.

O selectie riguroasa si la rece poate sa adune una suta de poeme  din Nichita care ar  fi dovada a poetului important care este.

Care   sa nu cuprinde neaparat      si cele „11 elegii>

Poemul genial  pe care ar fi trebuit sa-l scrie  Nichita nu a fost  scris. Acest poem  genial a fost trait si nu scris  de Nichita. Poeml acesta este de fapt viata lui.Viata lui a fost  mai mult decat un poem  a fost o trecere grozava intre  azur si  negura intre coborari in abisul celor mai crunte experiente posibile urmate de urcari fulgurante. Nichita n-a avut  rabdarea sa inchege pana la  urma o opera  poetica demna de valoarea lui. A scris cu propriul sange acest poem…… traind cu disperare clipa de clipa.

Nichita  a murit  in noaptea de 13 decembrie 1983 in urma unui stop cardio-respirator.Avea putin peste 50 de ani.In fapt datorita  cirozei avansate. Alcoolul l-a insotit buna parte din viata.Atentia am scris clar, l-a insotit  nu altceva..… pentru ca Nichita nu a fost  aproape niciodata beat in sensul diurn ,gretos pe care-l stim cu totii…. se spune  ca la autopsie  n-a mai fost gasita nici o celula de ficat….

Poemul genial si tragic   al lui Nichita Stanescu n-a fost scris.

A fost trait….

Sigur posteritatea lui  este alta decat cea imaginata de poet.Nu este  un amarat de poet,are o cruce la mormant…..

Dar mai fascinanta decat toate poemele lui ramane viata lui,un poem genial si tragic!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s