30-de Iulia I.Radu


Se intampla…,mi se intampla…
in ultima perioada,sa ma uit des la fotografia mea…de cand eram fetita…
sigur,de la tine a pornit dragul de fotografie…pentru ca tie iti place mult…
poate si ,pentru ca e, cred, singura fotografie in care sunt cu mama si cu tata. am putine fotografii cu ai mei,de cand eram mica…
ma surprind de multe ori uitandu-ma in oglinda…,incercand sa descopar fetita de atunci…
au ramas din fetita de atunci…ochii,…ochii care nu mint,care nu au stiut niciodata sa ascunda minciuna.gura mea mintea…,dar ochii nu.mi-au tradat dintotdeauna cele o mie de stari care ma trec….
parul…la fel de negru si de zburlit…
poate si zambetul…
se poate,cateodata sa mai zambesc asa…
un zambet timid…si rusinat…,de fetita care se afla intr-un loc cu atata lume,in oras…
desi,locuiam de cativa ani la Bv,de fiecare data cand mergeam cu mama in centru,spuneam ca mergem in oras…
e ciudat…,doar locuiam in oras..
inchid ochii,si ma vad acea fetita…
nu cred sa se fi pierdut ceva din ea…,fiindca imi amintesc perfect tot.
pasii mei timizi…si siguri in acelasi timp…pe pietrele patrate din Piata Sfatului,care mai sunt si azi..
eu singura…in Piata Sf…,nu prea departe de restaurant…
cald…foarte cald…,un vant care adia usor..,parul meu zburlit…si rochia mea din stamba alba,cu un imprimeu discret,foarte fin,in nuante de maro si bej…imprimeul asta era atat de fin,abia de-l zareai…
o rochita eleganta,cu guleras de dantela crosetata,incheiata cu nasturi in fata,buzunar in partea dreapta.aveam prinsa de rochie o floare de nunta,ca pentru domnisoara,alb cu roz.
asortati la rochie ,purtam o pereche de pantofi albi…
imi parea ca sunt cea mai frumoasa fetita din oras! uitandu-ma in jur ,nu am vazut pe nimeni mai frumoasa ca mine…
la cateva zile dupa aceasta nunta,am plecat cu bunicii mei la Cluj…
prima mea calatorie mai departe cu trenul…
in bagaj aveam ,desigur,rochia si pantofii…
sigur nu s-a pierdut de atunci si pana acum,felul meu de a fi…,tot ce am invatat atunci,si tot ce m-a facut sa devin omul de azi…
si acum imi suna in urechi vorbele mamei,sau ale bunicii…
tot ceea ce imi spuneau,pentru mine era sfant…si rareori,am iesit din cuvantul lor,si bine nu mi-a fost…
cred…,de fapt sunt sigura,ca nu exista om sau lucru,pe pamantul asta,care sa schimbe ceva ce deja e al tau,impregnat in tine,in mintea ta…,de cand erai un copil…
respectul si dragul de oameni,de tot ce-i frumos in lumea asta…,de carti…,de lucru de mana,…de felul de a pastra lucruri,si oameni…
da,…de a pastra oameni…
e mare lucru in ziua de azi sa pastrezi langa tine un om care ti-e drag…
e chiar o bucurie,si o reusita,pentru ca azi oamenii sunt schimbatori la orice adiere de vant,de faima,de bani…
e mare lucru,sa te pastrezi tu insuti pe tine…
sa nu uiti niciodata de unde ai plecat,sa nu uiti de invataturile primite,de toti cei care te-au ajutat sa devii omul care esti azi…
e mare lucru sa fii tu…in toate…,
in fiecare lucru facut sa lasi o parte din tine…
e mare lucru…sa te uiti la o fotografie,de acum treizeci de ani…si sa te simti cateodata acea fetita…
sa te simti uneori rusinata,usor timida…,sa pasesti cu emotie pe aceleasi pietre patrate,sa iubesti cartile…si tot ce-i frumos in lumea asta…
sa pastrezi lucruri…si oameni…
Iulia I.Radu
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s