Intr-o dimineata …..vara-un reportaj de Iulia.I.Radu


Dimineata de vara…
In luna in care  te-ai nascut…
Te trezesti…si simti ca ochii nu-ti stau deschisi…
Simti o durere difuza de cap…, si o senzatie de greata…, urmare a dupa amiezii, serii agitate…
Desi, ai vrut sa alungi din minte tot ce nu ti-a facut bine in ziua ce ai incheiat-o…, totusi in subconstientul tau a ramas agatata enervarea.
Te scoli din pat…in cele din urma…
Te uiti in oglinda…parul iti sta zburlit si ondulat numai cum vrea el…
Nu te asculta nici parul…
N-ai decat sa-l cumintesti intr-un coc…fara sa-l perii…
Iti faci dus in viteza…te imbraci in viteza…, pui la nimereala o rochie…care a devenit oarecare.desi , ti-a placut mult cand ai cumparat-o…
Zoresti copilul adormit…care se uita la desene animate cu ochii aproape inchisi, sa se imbrace…sa se spele…sa plecati…
Inainte sa iesi pe usa…inghiti medicamentul minune…
Te intorci din drum…fiindca ai uitat ceva acasa…
Te indrepti grabita spre statie…cu aceeasi senzatie, durere tampita de cap…
Nu stii cat e ceasul…
Si azi l-ai uitat acasa…
Alergi sa prinzi autobuzul…
Abia dupa cateva statii…te uiti pe telefon sa vezi cat e ceasul…
Nu te asteptai sa fie atat de devreme…
Nu ai nici o tragere de inima sa mergi in locul in care lucrezi…darmite sa ajungi mai devreme…
Pasii ti se indreapta spre parc…
Liniste…
Te asezi pe banca…
Nu ti-a trecut inca senzatia de greata si durerea de cap…
Aprinzi automat o tigara…
Nu-ti trebuie, de fapt…
Stai…si privesti frunzele copacilor…
E lume putina in parc…
Si racoare…
Si liniste…
Pe alee…se apropie de banca pe care stai un porumbel…
Nu stii de ce nu-ti plac porumbeii…
Rupi din covrigul pe care nu-l poti manca o bucatica si o arunci porumbelului…
Te uiti la el…in timp ce-si ia micul dejun…
Pare nelinistit…
Se uita in toate partile…
Apare un alt porumbel…
Mai mic si mai putin colorat…
Lasa mancarea…si se repede spre el….
Este deranjat de aparitia celuilalt…
Te uiti nedumerita la el…
Ce o fi in capul lui mic?!…
Apar doua pasarele mici…mici…
Nu stii cum se numesc…
Profita de harjonealea celor doi porumbei…si le fura firimiturile de covrig…
Ce ti-e si cu pasarile astea…!
Or fi si ele cum suntem noi oamenii?!
Or avea si ele…zile bune si zile proaste?!
Te ridici…si pleci…
Soarele iti incalzeste bratele si picioarele goale…
Iti face ochii mici….
Nu mai porti ochelari de soare…
Pasesti pe aceleasi pietre patrate…pe cea mai importanta strada din oras…unde, cand erai mica, credeai ca nu locuiesc oameni, ci sunt doar magazine…
Vestitele terase sunt goale…si pustii…
Nu ai stat niciodata la o terasa pe cea mai importanta strada din oras…
Nu-ti place…
E lume multa…
E aglomerat..
Iar…strada…si-a pierdut tot farmecul, din cauza acestor terase…
Preferi…doar…sa treci…pe aceasta strada…pe aceleasi pietre patrate…unde sunt urmele pasilor tai…si ai lui…

Iulia I.Radu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s