Pentru mine garile sunt doar plecari- de Iulia I.Radu


Am ajuns prea devreme in gara…
Cred ca ti-am mai spus…, nu-mi plac garile…
Am cumparat bilet…si m-am uitat la ceasul din gara..am ajuns cu aproape o ora mai devreme…
Din gara imi place numai magazinul cu ziare si reviste…au si cateva carti…o singura data am vazut o carte buna…restul sunt…asa, niste carti simple…cat sa-ti omori timpul citind pana ajungi la destinatie…
Nu cumpar decat o revista sudoku…
De fapt, eu am intrat pentru ca imi place mirosul de acolo…miros de carti si ziare…de tigari….
Urc scarile pe peron…
Aceleasi peroane murdare si patate…
Evit sa ma asez pe scaunele de pe peron…
Nu am decat un mic bagaj…si pot sa ma plimb…cat e peronul de lung…
Doi tiganusi stau pe scaune…cu picioarele suite pe cosnitele lor mari…
Observ adidasii rupti…in talpa…
Jenat, tiganusul lasa picioarele jos…
Stau de vorba si mananca cartofi prajiti cu carnati… Vorbesc cu un impegat, le spun ca au venit la oras sa vanda afene ( afine) cu trișpe lei kilu.
Imi pare bine pentru ei….au umblat atata vreme sa le culeaga…si au facut si ei un ban.
Pe aceleasi scari urca o familie…parintii si un baiat, mai mic decat A, cred…
Toti…supraponderali…
Pustiul are in mana o plasa, cu mai multe pungi cu patiserie Fornetti…si un suc cu acid…
Asa e stilul lor de viata…nesatanatos, ar spune unii…
Ma intreb, ce e mai nesanatos…faptul ca mananci sanatos , dar te stresezi cumplit…sau stilul lor de viata nesanatos…
Liniste…
Urmaresc o pasare mica…un ciripoi, cum îi spune bunica…, duce in cioc o bucatica de corn…
Soseste un tren de la Constanta….
Oameni galagiosi …si nu prea bronzati….
Îmi pare ca îi zaresc pe toti dintr-o privire…si imi aduc aminte cat de aglonerat si lung era trenul care o aducea pe Rodi de la Cluj…, o cautam intre o mare de oameni…
Soseste si trenul meu…
Acelasi tren vechi…murdar…pe care altii l-au aruncat, si noi l-am luat de bun…
O fiica îsi conduce mama la tren…, este emotionata, si sta in capatul scarilor făcându-i cu mâna…
Trenul meu…e singurul din gara…
Si atat de putina lume pe peroane…
Niciodata nu mi-au placut garile…imi par triste…mizere, si posomorate…
Pentru mine…garile au fost doar plecari…
In nici o gara nu m-am simtita….primita,…
Caut in mintea mea….daca vreodata, barem…mi-a placut totusi vreuna prin care am trecut…
Poate or fi…cateva…frumoase…, si eu nu mi le amintesc…sau poate, nu am ajuns eu la ele…sau poate am ajuns…si ele nu m-au primit…
Matusa mea, imi povestea deseori…despre cate o gara frumoasa…
Gara din Sinaia, cred…
E cea de care imi amintes acum…
Langa mine pe banca se aseaza o fata surdo- muta…
Vorbeste, in felul ei cu o alta care sta pe peron…
Amandoua sunt frumoase si fericite…
Trenul se pune in miscare…

Iulia.I.Radu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s