„Sunt omul lui Pintilie”.Cristi Puiu


 Cristi Puiu un mare,foarte mare regizor din generatia mijlocie despre unicul Lucian Pintilie:

„Eu nu mi-am propus niciodată să fac film, să fac teatru, nu am făcut cozi la cinema, nu mi-am propus să mă întâlnesc cu regizori. A venit încet-încet toată povestea asta. Eu fac parte din generația de decreței, generația Piața Universității.

Când s-a difuzat la Cinematograful Scala De ce trag clopotele, Mitică? m-am dus să-l văd de trei ori. Trei zile la rând am fost sub șoc. La ora aia, făceam pictură. Am fost foarte impresionat. S-a întâmplat și ceva ciudat: ultima dată când am fost la proiecție, când am ieșit era în față Bujor Râpeanu de la TVR, cu o cameră de filmat. Cine vrea să spună ceva despre film. M-am băgat eu și am spus niște prostii, cu siguranță.

Apoi am văzut Reconstituirea și dintr-odată a apărut un autor în viața mea. Mai târziu am început să studiez film, iar la Geneva, în momentul în care trebuia să fac filmul pentru examenul de diplomă, am zis să fac un documentar despre Lucian Pintilie. Eu nu-l cunoșteam pe Lucian Pintilie. I-am spus mai târziu, aș fi vrut să fac un documentar, mă gândeam, așa cum te gândești când scrii texte și crezi despre tine că ești autor deștept, cu titlul: Lucian Pintilie: une reconstitution (restitution)! Atunci mi se părea ceva… Dar a căzut povestea… N-am îndrăznit să fac lucrul ăsta.

Ulterior, am făcut Marfa și banii și a urmat o poveste despre care am mai vorbit. N-aș fi fost aici, probabil, dacă n-ar fi fost Lucian Pintilie. E un fapt. Filmul a murit, n-a intrat în postproducție, banii au fost furați. L-am sunat pe domnul Stere Gulea, care era la CNC, care a trimis Curtea de Conturi. A fost o poveste cu scandal. În final, Lucian Pintilie a recuperat filmul, am semnat contracte cu oamenii ăia, filmul s-a născut. Am primit bani ca să termin filmul.

S-a întâmplat un lucru: pe genericul de final le-am mulțumit celor care m-au ajutat. În mod explicit, le-am mulțumit domnilor Titi Popescu, Stere Gulea și Lucian Pintilie, despre care am spus că-l socotesc părintele adoptiv al acestui film. A urmat o proiecție de lucru, domnului Pintilie i-a plăcut filmul, eu m-am bucurat foarte tare. E foarte greu să vorbesc despre lucrul ăsta. Atunci când ești regizor la început de drum și ai și un regizor de talia lui Pintilie care apreciază ceea ce ai făcut, e foarte greu de povestit. A fost enorm pentru mine.

……………………………………..

Nu m-am gândit că e o pajiște cu miei cinematografia română, dar ce a urmat după… Adică am descoperit că domnul Pintilie avea dreptate. Acum vreo doi ani m-a sunat un student și, după ce mi-a tras o înjurătură, mi-a zis: „Bă, ai ajuns ca Nicolaescu!”. Două minute mai târziu, a revenit cu telefonul: „Bă, ești omul lui Pintilie, bă!”, apoi alte înjurături. Un student! Și, da, cinematografia noastră nu este o pajiște cu miei.”

 

………………………………………………………………………………………..

„Singurătatea autorului a fost, poate, lecția pe care am înregistrat-o, dar n-am învățat-o, în orice caz nu până la capăt. Sunt tentat, dacă am început cu „Bă, ești omul lui Pintilie!”, să închei așa, frumos, într-o buclă, cu „Da, chiar sunt omul lui Pintilie!” Și chiar așa o să termin. Cred că a avut dreptate studentul.”

Tot textul aici:https://yorick.ro/cristi-puiu-da-chiar-sunt-omul-lui-pintilie/

 

 

Nota IA: Multumesc I.I.R pentru semnalare……..

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s