Ascult liniștea…
Poate ți se pare ciudat…dar,liniștea are sunetul ei…
De multe ori…,respir atât de incet…,incât sa nu se audă respirația mea,ci doar liniștea…
Totul in jur pare incremenit…deși timpul trece in goana lui nebună…
In atâta liniște,ascult ticăitul ceasului…la inceput se aude tare,ca și când secundele aleargă…,ascultându-l mai atent…,parcă ticăie mai rar…,pare că secundele se lebărțează…și am senzația că parcă vrea să se oprească…
Privesc pe fereastră…cerul alburiu…,cenușiu…,cer de iarnă,care pare inghețat…
Undeva departe,se aude o mașină…
Intotdeauna mi-a plăcut să ascult liniștea…
Păstrez in minte,sunetul ei…
Liniștea dintr-o zi de vară toridă…,când se auzea câte-un zumzet…,sunetul florilor de fân care se mișcă in bătaia vântului…,vuietul pădurii când se apropia furtuna,liniștea de după tunet…
Apa susurând intr-un pârâu…
Voci…de departe,de pe alt deal ale oamenilor care lucrau fânul…
Peste toate…,liniștea se auzea cel mai tare…
Iulia I.Radu
Ioanavram's Blog 