Doctorul Mugur Popescu-un mare medic din Brasov.
Inalt, cu parul alb tuns scurt si chip emaciat,doctorul paseste elegant, sportiv fara vreo urma a anilor pe culoarele spitalului.Iese si intra in saloane,asculta concentrandu-se asupra fiecarui pacient,nu-i place vorba lunga,”povestirea”, „plansul” nostru al romanilor (vazut de noi ca o eliberare).Asculta,decide imediat si pleaca mai departe. Sala de operatii,operatii in fiecare zi si clasice si cu ajutorul camerei video si al laserului….Pare mereu preocupat de fiecare bolnav,cum sa-l intoarca pe drumul cel bun…. Vorbeste putin,glasul lui este cald usor baritonal,nu este nici popular nu se bate pe umar cu pacientul,nici inghetat.
Fumeaza. Cateodata prins in vartejul drumurilor si sala de operatie unde este chemat traverseaza culoarele spitalului fumand…. O face si n-ai cum sa nu-l respecti…. si trimiti inapoi la origini toata reclama asta paguboasa si aiurea cateodata cu fumatul…. Nimeni nu-i spune nimic nici pacienti,nici asistente nici doctori….El nu sta la taclale la un colt de culoar, el alearga de la un loc la altul si pe acest drum vrea/simte nevoia sa si fumeze….. Este dreptul lui pentru ca fumand,deplasandu-se, gandeste,cauta febril o solutie si fumul de tigara parca il rupe de celelalte si-l lasa sa se concentreze asupra a ce trebuie sa faca….
Trecut de saizeci de ani,absolvent medicina de Bucuresti,absolvent al liceului Caragiale din Bucuresti,probabil iubitor al baschetului,este medic primar la Spitalul Judetean de urgenta Brasov-sectia Urologie. Atat. Nu-si etaleaza diplomele,(observ citindu-i biografia) …. De mentionat ca a participat la realizarea primului transplant de rinichi la Brasov.
Un profesionist,un om deosebit, cu stiinta medicinii si o aplicare si intelegere a umanului,a pacientului cum rar vezi….
L-am simtit din prima…. asa cum mi se intampla cand am sansa sa cunosc oameni extraordinari si cred ca si el m-a simtit.Comunicarea noastra in relatia pacient-doctor a fost scurta, exacta,admirabila, cateva cuvinte….. Restul a fost comunicare peste vorbe…
Sunt absolut sigur ca ne-am intalnit(fara sa ne cunoastem) prin diversele locuri extraordinare ale orasului,in acea parte de Brasov de elita, fara fasoane care stie ce este adevarata valoare si o respecta……
La externare doctorul a luat de pe patul meu cartea „Convorbiri cu Nicolae Manolescu” a tinut-o o vreme in mana,mangaind-o, apoi a luat intre degetele lungi si fine de chirurg, revista „Orizont” aflata langa carte…
Doua cuvinte despre atmosfera din spital. Pacientii,oameni necajiti sau mai putin, simpli sau cu urmele negustoriei de capitalism prin care trecem si care cred ca totul se cumpara cu bani, tarani sau fosti muncitori pe la uzinele brasovene, ajunsi acolo cu probleme de sanatate care inevitabil ajung la operatie.
Toti au fost tratati foarte bine, egal.... de doctori pana la asistente si infirmiere. Nu li s-a cerut,nu li s-a sugerat nimic dar absolut nimic din vechile practici…. Ba chiar au ripostat toti(personalul medical) dur,energic,ultimativ… la incercari.Vorba admirabilului asistent al docorului Popescu,medicul rezident Valentin Valcea care mi-a spus cu mandrie:”Domnule Avram,nu uitati unde sunteti…La Spitalul Judertean de Urgenta Brasov,sectia Urologie…La noi s-a terminat demult cu vechile practici….. Suntem altcineva,suntem normali….”
Intre oameni,anumiti oameni,totul este peste cuvinte, cateodata.
Oamenii se cauta,se inteleg,se simt peste cuvinte…. Anumiti oameni…….
Multumesc din suflet pentru tot domnule doctor Mugur Popescu…
Multumesc din suflet domnule doctor Valentin Valcea…
Sunteti oameni deosebiti…..!
Ioanavram's Blog 