Jurnalul.A tine un jurnal


Jurnalul este o specie literara care tine de autobiografic.

El presupune o anume ritmicitate,un interval de timp considerabil,calitati   literare si de scris si o anume  sinceritate a celui ce scrie fata cu el insusi….. In fata paginii   omul se martusiseste pe sine  si fata cu aceasta marturisire  judeca pe altii… Judecata trebuie sa fie neaparat  deschisa si directa, fie ca este favorabila sau nu….

Literatura romana  are parte de jurnale celebre de la Titu Maiorescu la Mircea Cartarescu.  Am apreciat   jurnalul lui Mircea Zacviu,excelentul critic de la Cluj,am apreciat  prin finetrea  evocarii jurnalul  a lui Eugen Simion-„Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian, 1977. si  mai ales „Jurnalul unui jurnalist fara jurnal” de ID Sarbu

„Jurnalul fericirii” a lui N. Steinhardt este altceva,mai mult decat un jurnal,este o opera o,retraire a unei experiente. Diferite sunt si autobiografiile  unele   extraordinare (Adrian Marino-Viata unui om singur sau Nicolae Breban-Viata mea ).

A tine un jurnal nu este,aparent, mare lucru. De fapt un jurnal adevarat se tine cu greu, cu munca,cu dorinta,cu insistenta ….

Un jurnal se tine mai ales pentru sine….Pentru a descoperi meandrele sinelui…. ….Ma opresc .nMi-e sila sa devin pretios…..Am tinut multi ani jurnal,mai ales in anii comunismului.L-am scris fara sa ma gandesc  ca o sa-l citeasca cineva. L-am scris pentru mine si rasfoindu-l in timp imi dau seama ca este un jurnal cenzurat….Un jurnal in care m-am cenzurat….. Mai ales cel din anii’80. N-as alege  mare lucru din el….. In schimb jurnalul din anii ’70 l-am ars…… De ce ? Nici eu nu stiu….Sau nu vreau sa-mi aduc aminte….Oricum nu am cum sa-l mai recuperez si niciodata nu mi-a placut sa ma lamentez…..sau sa plang la mormant strain….

Si inca o precizare.Acest blog nu este un jurnal…. Este altceva….. Cu totul altceva….de la publicistica la unele fragmente literare……

 

Lasă un comentariu