In 1971 poezia si cel ce scrie s-au despartit. De atunci zborul amandorura nu s-a mai intersectat!
O poezie scrisa atunci…..
Moartea poetilor
„Cadavre in vid”,cadavre pe strazi si vespasiene
a.e.baconsky-tulburand linistea sobolanilor infipti in scaune
sterilizat si palid calcand prudent asfaltul orasului
vorbind in soapta cu ochii mari de groaza
a.e.baconsky-cantand durerea nescrisa
stropind cu urina faimoasele lozinci
despre uciderea gandacilor cu D.D.T
si lumea care il aplauda si sustine.
O, dar asta este o suprema iluzie ,un vis fantastic
Domnul Baconsky n-a fost niciodata aplaudat
bucuria si tristetea trebuiesc imbracate
in abstracte concepte ca sa poata omori gandaci.
„Altfel imi pare rau amice,otrava e prea slaba
s-ar putea ca scarboasele vietati sa guste si sa le placa”
„Nu,in nici un caz nu vom putea lasa gandacii vii
s-ar inmulti si somnul va pieri.
Imbracati vorbele batrane, e pacat
sa murim infectati”
Moartea poetilor-cutitul care spinteca adanc
in burta unui peste
lasand sa curga lingoarea bolnava.
Ioanavram's Blog 