Dimineata de martie.Ceva frig.Minus doua grade.In așteptarea unei „ieșiri la mormant” în cimitirul bisericii Sf Treime din Scheii Brașovului merg pana la capătul orasului(si a cartierului vechi).Pietrele lui Solomon.Niste pinteni de granit care strajuiesc hotarul. Lângă ele, mica poiana amenajata pentru ieșiri la iarba verde ale poporului sau serbarea Junilor care are loc în fiecare an în Duminica Tomii(dupa defilarea prin orașul centru a formațiunilor de juni calare).Tot de la Pietre pleacă drumul vechi pana în Poiana Mică.Pietruit,plin de curbe, chiar serpentine,drum pietonal,de plimbare.Sase kilometri.Cand am ajuns foarte tânăr în Brașov acesta era singurul drum de acces în Poiana.Erau curse de autobuze senilate(pe senile), cred ca de fabricație sovietica,deschise( fara acoperiș!).La vreo doi trei ani distanta s-a construit drumul nou,asfaltat care îl vedem și azi.Are 12 kilometri.Drumul vechi a rămas pentru plimbare.Tot la Pietre exista un restaurant-birt modest dar ținut de oameni harnici și care se pricepeau la comerț.Era ultimul birt al orasului,avea și o terasa.Cladirea era așezată între munte și un parau care canalizat și acoperit traverseaza orasul Din birt au mai rămas câteva ziduri,ruine… și amintirea(pentru câțiva) multor dupa-amieze petrecute acolo.Departe de lumea orasului….
Povestea se oprește înainte de a începe….
Ioanavram's Blog 