Vroiam sa-ti spun o poveste…..Azi n-a fost timp,n-a fost loc….. Povestea!.Eram pe miriste, se lasase seara si tolaniti pe patura priveam cerul…Cerul care dintr-o data s-a inchis, luand culoarea aceea nedefinita , in asteptarea primelor stele. Pe soseaua de alaturi treceau tot mai putine masini grabite fiecare sa ajunga la destinatie, pana si cainii…
Se intampla cateodata sa fi cuprins de disperare. ….Disperarea care te ineaca si nu poti sa-i dai glas.Sa o spui cu voce tare,sa o strigi…O tii inchisa acolo in suflet,oprind-o cu greu sa nu tasneasca la suprafata…. Ai vrea sa o imparti cu cineva, sa o eliberezi,sa te eliberezi dintr-o data transant,fara echivoc si …
Miristea era intinsa,au fost acolo tulpini fragile si maiestuoase de grau sau poate de orz si printre ele a inceput sa creasca iarba….. Departe se vad muntii,mai aproape niste dealuri, in cealalta parte campia si undeva pierdut catre zare, orasul…. Venea amurgul, de fapt apusul….. Ceva mai devreme decat ne asteptam…Ziua nu mai este…
Motto:sa traim acum si viata noastra… mereu a ta… in fiecare clipa… toata viata… Viata ca o clipa…. Nici macar ca o prada…. Viata ca o clipa traita imens, devastator, pana la ultima suflare… Prea am trait vietile altora……
Noi suntem din alta lume. De fapt din lumea obisnuita normala si fireasca care a devenit pentru tot mai multi, anormala….. O lume care are la baza niste valori simple si eterne si de cand lumea…. De la iubire la bunul simt, de la citire si recitire la lucratul fara emfaza la propria persoana sau…
Sa fie seara,noapte de vara, in piata strajuita de cladiri mai vechi decat veacul sa rasune muzica, cover-uri dupa atatea cantece faimoase,unele devenite legenda si sa aud vocea ta: „sunt chiar in spatele tau….intoarce-te!”
„…l-am asteptat cu emotie…si tu stii…cand sunt emotiva „devorez” mere… l-am citit…si mai emotiva…noroc ca mai aveam mere…” A fost si este o fata frumoasa… Sensibila la extrem si cu un aer de fragilitate care o face deosebita,aparte…….. Altfel o fiinta foarte puternica… Care traieste mai mult cu aer si cu iubire…. O fiinta cu…
Atunci .…..-un poem, de Ioana IULIA cand ochii vorbesc… cuvintele privesc… privirile gandesc.. sufletele se iubesc… sufletele noastre sunt menite sa iubeasca si sa se iubeasca, dincolo de orice spatiu, pana la sfarsitul timpurilor…
A inceput ploaia.Ne adapostim sub un copac…. In jurul copacului patru banci care formeaza un careu…. Pe una din banci doi boschetari deja „atinsi” sorb linistititi dintr-o sticla de bere(de fapt un PET). Ploaia trece printre frunze, ne uda destul de bine si totusi ramanem acolo…. De la salonul de coafura de vis-a vis coafezele…
Aproape a trecut duminica labartata… Duminicile mi se par lungi si inutile fara tine… Da, am fost cu tine in gand….dar…..imi era prea dor de tine ….. Cred/sper ca esti bine… Altfel locul unde am fost ca si restul au fost straine pentru mine… M-am plimbat la un moment dat pe un drum prin…
Ioanavram's Blog 