Nelu Craciun:DOAR O REMARCA…..

Cu permisiunea autorului reproducem  si trimitem la  un text de valoare.

Este o analiza  facuta  din disperare, cu cutitul  la beregata, despre realitati nespuse sau nebagate in seama ale  unor parti de tara.

O „remarca” ce merita atentia noastra!

NELU CRACIUN-DOAR O REMARCA…..(http://nelucraciun.wordpress.com/2010/12/09/doar-o-remarca/)

Nu sunt vizionar. Profet nici atât. Nimeni nu-i profet în ţara lui.
Observ doar. Şi extrapolez. Extrapolarea este o metodă ştiinţifică. Dacă e susţinută de argumente.
Iată, tot mai multe semnale despre depopularea ţării răzbat în presă şi în blogosferă. Mulţi scriu despre situaţia actuală când un procent însemnat din populaţia activă îşi caută norocul pe continent şi în lumea largă.
Sunt plecaţi la muncă, se spune. Adevărat!
Trimit de acolo bani în ţară, îşi ajută familiile rămase aici. Adevărat şi acest aspect. Până la un punct. Când prind cheag şi îşi iau copiii cu ei. Iar cei bătrâni, urmând ciclul natural, părăsesc această lume.
Cei plecaţi construiesc, investesc în ţară. Doar unii. Tot mai puţini.
Se vor întoarce cândva. Tot mai slabe speranţe.
Vor pleca şi alţii. Tot mai mulţi. Poate nu toţi, dar aproape.
Cine ne spune asta? Istoria recentă. Pe care nu vrem, sau nu dorim, sau nu putem să o vedem.
Satele saşilor. Satele şvabilor. Câteva sute. Părăsite. Repopulate, cele mai multe. Alţi oameni. Altă mentalitate. Câteva pustânite. Vezi Lindenfeld. În Banat.
Un fenomen social prea puţin băgat în seamă. Practic neanalizat.
Ştim cine sunt cei care au plecat. Cvasitotalitatea saşilor şi şvabilor. Ştim cine sunt cei care au venit. Oameni din estul ţării. Au rămas satele. Au rămas numele satelor. S-au improvizat ori s-au construit biserici ortodoxe. Altă religie. Altă limbă. Alte obiceiuri. Doar numele satelor au rămas.
Şi câţiva bătrâni. Poate chiar şi unu-doi tineri. Primii vor pleca, uşor-uşor, în lumea de dincolo. Ceilalţi vor fi asimilaţi.
Fenomenul este similar şi în satele româneşti.
În prima etapă, petrecută cu decenii în urmă şi vizibilă mai ales în satele din vestul ţării, s-a produs migraţia de la sat la oraş. Golul rămas a fost, parţial umplut cu populaţie venită din estul ţării. Multe sate româneşti din Banat au devenit, precum satele şvabilor, sate moldoveneşti. Fenomenul întâmplându-se din mers şi întinzându-se de-a lungul multor ani, a produs o oarecare asimilare a noilor veniţi. Dar influenţa e reciprocă.
Acum se desfăşoară etapa a doua. Rămăşiţele populaţiei băştinaşe, dar în primul rând ultimii veniţi, pleacă. La muncă. În Europa. În America. Care unde vede cu ochii. Nu se mai pot afirma în ţara lor.
Cazul nu e unic în istorie. Situaţii similare s-au petrecut, aproape de noi, în timp şi spaţiu, în fosta Iugoslavie, în Italia, în Turcia. Numeroşi oameni din aceste ţări au plecat, cu decenii în urmă, la muncă în partea prosperă a Europei. Unii, cei mai mulţi, au adoptat şi au fost adoptaţi de noile patrii. Ceilalţi s-au întors şi au contribuit la progresul patriilor de origine.
Dar niciunde fenomenul nu a luat amploarea celui care, sub ochii noştri, se petrece la noi.
Ţara este tot mai slăbită. Depopulată. Pleacă cei mai activi. Şi îi iau cu ei pe cei care, mâine, vor deveni activi. Cei mai mulţi nu vor reveni.

Dar nu vă mai temeţi. Ţara va rămâne. Şi tot pământul ei. Şi casele. Şi râurile. Şi pădurile. Şi, mai ales, numele. Poate şi limba. Chiar şi ceva oameni. Nu foarte mulţi. Mai ales bătrâni. Şi unii tineri. Mai puţin curajoşi. Sau mai comozi. Chiar şi o parte dintre hoţi. Ăştia nu pleacă cât mai au de furat. Şi neputincioşii. Dar şi unii de care depind cei enumeraţi mai înainte.

Dumnezeu va hotărî câţi. Şi atitudinea politică care, vrând-nevrând, va fi adoptată de Uniunea Europeană. Poate vor rămâne un sfert. Sau jumătate.
Comparând cu numărul saşilor şi şvabilor care, totuşi, nu au plecat, înseamnă foarte-foarte mulţi.

Ţara nu se va pustii. Asia e mare. Nu-i nici foarte departe. Şi geme de oameni. Miliarde. Vor umple curând pământul gol. Şi casele părăsite.
Ţara va deveni o nouă Americă. Dar se va numi tot România. Din ţară de emigraţie se va transforma în ţară de imigraţie. Un timp procesele vor coexista.
Nu toţi imigranţii vor rămâne. Unii vor pleca mai departe. Europa e, totuşi mare. Iar America şi mai mare.