Regizorul de film Radu Gabrea a murit pe 9 februarie 2017.
In luna iunie curent ar fi implinit 80 de ani!
Inginer constructii civile si industriale apoi absolvent al IATC sectia regie film. Doua fiilme facute inainte de ’89: „Prea mic pentru un razboi asa de mare” (scenariu DRP;observati titlul care a devenit o sintagma des folosita in lumea de azi!) si „Dincolo mde nisipuri” dupa romanul cu acelasi titlu a lui Fanus (Neagu)..Oricat m-a dezamagit Fanus Neagu dupa ’89 nu pot decat vsa ramarc ca in literatura vromana el ramane,simplu,unic….. Fanus!
Radu Gabrtea a debutat exceptional cu „Prea mic...”(1969), putea face o capo-dopera cu ‘Dincolo de nisipuri”(1973) dar n-a fost….. din cauza cenzurii si interventiei- se zice- a lui Nicolae Causescu….
L-am apreciat de la inceput. Sunt trei frati Gabrea: Serban,Florin si Radu.
Nu stiu de Serban mare lucru dar stiu ca Florin (arhitect) este un prozator (dintre cei buni!) care a fost apropiat intr-un fel grupului oniric a lui D.Tepeneag-Dimov si despre care de mulktya vreme n-am mai auzit/citit nimic.
Cele doua filme de inceput l-au propulsat imediat intre regizorii importanti ai tarii. Radu Gabrea a fost unul din exemplele curate si corecte pentru cei ce doresc sa ajunga regizori de film.majoritatea regizorilor de film de dupa 1960(de la noi) vin in film dupa ce au absolvit alte facultati (unele tehnice) si abia apoi scoala despre cum se face film. Exermple nenumarate de la Sergiu Nicolaescu apoi Radu Gabrea apoi Dan Pita,apoi Mircea Veroiu,Cristian Mungiu,Cristi Puiu……… O alta exceptie,singulara, este Lucian Pintilie.absolvent al scolii de regvie teatru si nu de film….
Filmul nu este numai tehnica,asta o inveti filmul este o arta si ca sa faci un film trebuie sa intelegi lumea careia sa-i dai viata pe ecran.Ai nevoie sa fi trecut prin aceasta lume….
Gabrea a emigrat apoi in Germania unde am auzit ca a facut o cariera stralucita in cinematografie.N-am vazut nici un film facut de el in acea perioada.A revenit in Romania,a facut o serie de filme pe care nu le-am vazut…Poate o sa le vad candva…. Asa cum am mai spus,am avazut atatea filme in viata mea incat la un moment dat ,dupa 1990 am simtit nevoia sa ma opresc.
Il socoresc pe Radu Gabrea un regizor de film important al acestei tari si imi pare rau ca n-a reusit, datorita conditiilor vitrege aparute in Romania dupa nenorocitele de Teze din Iulie 1971 sa faca un mare film,o capodoipara.
Ramas bun Radu Gabrea..
.Ai plecat dincolo de nisipuri acolo unde te asteapta si Fanus si atatia altii!
Ioanavram's Blog 
Dumnezeu sa-l odihnească! Bun băiat. Ne-am cunoscut la Cluj in vara anului 1965 la filmările de la ”Gaudeamus igitur”, regia lui Vitanidis și scenariul Vasile Rebreanu/Mircea Zaciu. Ce Dumnezeu, de parca ar fi un film cu John Wayne din anii 20 : toți morți, inclusiv Ștefan Iordache, Șerban Cantacuzino, Olimpia Arghir, Dem Radulescu,Cristu Poluxis – regizorul secund, Horia Pușcașu-reșițean, văr primar cu Timotei Ursu – timișorean…ș.a. Radu Gabrea era student la IATC, cred că în anul trei sau patru, Șerban Cantacuzino la fel sau deja era absolvent, eu în patru și cochetam atunci intens cu cinematografia. Ei…n-a fost sa fie așa. Oricum, sa-i aibă Dumnezeu în pază ca toți au lăsat câte ceva în urma lor !
ApreciazăApreciază
@Mircea Dan Irimescu: emotionanta,rascolitoare evocarea Dvs….. Nu ati vrea sa continuati sa depanati sirul celor traite si vazute domnule Irimescu?
ApreciazăApreciază
Cu asta sau cu altele?
S-au adunat multe într-o viață, nici nu aș mai ști nici de unde sa le iau. Mă limitez sa mai relatez atunci când „îmi pica fisa”, cum se zice. Am trăit/umblat în multe locuri, sunt un băgăreț, mă interesează orice și de multe ori am semnat „curiosus”. Un singur lucru mi-ar fi plăcut sa învăț dar nu s-a legat de mine : să cânt la vreun instrument. Am crescut cu muzica în casa : tatăl meu, avocat, după ce a fost dat afara din barou, a fost violonist și profesor (a doua pasiune – făcuse la București,în paralel cu Dreptul, și Conservatorul) la Filarmonicile din Timișoara, Oradea și în final la Arad. În casa noastră s-au perindat multi artiști, cu unii dintre ei tatăl meu având legături de prietenie încă din tinerețe. Dar, ce să fac…eu am rămas la meștereli(ca inginer) și scormoneli după lucruri interesante peste tot.
ApreciazăApreciază
@Mircea Dan Irimescu: ….Si mai departe….?? Ingineria ne-a permis, Domnule Irimescu, sa traim oarecum decent in alti ani.Si fara compromisuri fata de valorile in care credem…Asta a fost avantajul nostru.N-a trebuit sa scriem.pictam,cateodata sa cantam si ce au vrut altii ori cateodata la comanda. Avand asigurat traiul ne-am vazut de valorile adevarate in care credem…. Oricum va astept cu evocari…… simt ca aveti „vana” de memorialist/portretist!
ApreciazăApreciază
Bine, mai vedem ce-o da Domnul.
ApreciazăApreciază