1.Mai este putin pana la echinoctiul de primavara.
Ziua se mentine rece desi este aproape „primavaratica” fata de ce a fost de dimineata inainte de ora sapte. In oras se resimtea o temperatura de minus 12 grade si o temperatura afisata de minus opt grade. Ceea ce nu este ….de neglijat. Dar nici de facut mare tam-tam,de plans pe ….umerii cuiva!
Este o temperatura normala si obisnuita zilelor de martie.Mai ales aici in orasul inconjurat de munti si de dealuri.
La amiaza un soare orbitor, care devenea si mai orbitor cand intalnea zapada.
In oras zapada mai este doar pe acoperisuri.A ramas destula insa pe dealurile din jur,pe Tampa si desigur din belsug pe muntii din apropiere: Postavaru,Bucegi,Piatra Mare…
Strada centrala este plina de oameni ai locului,de turisti si de ucrainieni. In general nici un grup de adulti fara de copii.Copiii!
Copiii romani alaturi de parinti!
Copiii ucrainieni au venit in Romania cu parintii sau numai cu mamele si bunicii lor.
Copii fugiti alaturi de ai lor din calea razboiului…Am senzatia ca ucrainienii stau bine din punct de vedere demografic.
Este un semn bun pentru o natie!
In conditiile in care la noi se nasc destul de putini prunci,”invazia” pruncilor ucrainieni in Romania este pur si simplu datatoare de viata si de speranta!
2. Odata cu dupa amiaza am trecut in …..primavara de peste doua ore bune.
Soarele s-a ascuns,”alearga” catre apus.apus pe care nu l-am vazut din cauza cladirilor din jur a dealului si a plafonului de nori destul de jos. Acolo la apus este Vestul,acolo este Banatul,nu va ganditi la altceva,Vestul nu-mi provoaca fiori metafizici sau placeri bifate pe carnet, tara dupa tara ,obiectiv dupa obiectiv, ca sa ne laudam prietenilor si amicilor si parem mai „amancipati”vorba prietenei noastre de la Gavojdia. Nu n-am nici un fior privitor la vest,intelege Occident…De aici de la Brasov, privind spre apus ma gandesc imediat ca acolo este Banatul! Atat si nimic mai mult. Dar nici mai putin. Ma tot uit si ma gandesc uinfeicare dseara cand vad soarele la apus si sunt amar si amar de ani de cand se intampla acest lucru. Sau fapt….
Nu, nu ma impotrivesc micilor bucurii ale vietii…Cineva imi povestea de o plimbare pe drumul vechi din oras spre Poiana. Grup amestecat femei si barbati imbracati de excursie, zapada inca suficienta cat sa „dea” a iarna si bineinteles aerul curat… Nu stiu daca as putea face plimbarea asta in grup. Poate in doi….. Am facut macar o parte din drum in asemernea „formatie”.Dar asta se intampla demult. cand la „Pietrele lui Solomon” mai exista caldirea care adapostea birtul si terasa si unde puteai manca cate ceva sau bea o bere si poate o cafea.
3. Seara in buna traditie a zilelor de martie. A venit iara frigul,este luna aproape plina,de fapt arata ca o secera si dupa orele 20 strada centrala era aproape pustie. Magazinele inca functionau,la fel si cofetariile si localurile de prin curti.Terasele erau goale si asa au stat de luni bune. Dar comertul este comert si zisii intreprinzatori au crezut ca langa un fel de „samovar” fara ceai(incalzit de la butelie!) pot aduna lumea.
Seara si termometrul a coborat la minus doua grade. Primele ore ale primaverii astronomice au fost continuarea altor sute de ore de iarna.
Iarna uscata.
Dincolo de asta, primavara este pe drum.
Primavara care este anotimpul renasterii,al Renasterii….
„Fie sa renasca!”
Ioanavram's Blog 