Oameni si locuri din Gavojdia(XIV)


20. Cateva imagini cu locuri si oameni  din Gavojdia  despre care  se povesteste   in aceasta carte.

Intrarea  dinspre Lugoj si iesirea catre Caransebes se face prin cele doua treceri  de cale ferata. Ambele  aveau cantoane deservite de angajati care  manevrau bariera. Odata cu  automatizarile sistemului feroviar  oamenii  au disparut,cantoanele au ramas  pustii si de la o vreme au fost rase de pe fata pamantului. Cel dinspre Lugoj  era cunoscut  drept cantonul lui Boamba. Nu stiu de unde, dar denumirea a ramas printre cei mai vechi din comuna. Imi aduc iara aminte de tatal nostru care    adus cu masina salvarii  ca sa moara acasa  a simtit  trecerea si  le-a spus fratilor mei  aflati in  masina „am ajuns la Boamba”…. dupa care multumit si sigur ca se afla nu departe de  casa, de locul de care nu a vrut sa se desparta niciodata a intrat iara intr-o  apatie  care  prefigura trecerea  din lume ce avea sa se intample peste cateva ore. Cantonul lui Boamba era  pe stanga cum treceai  calea ferata….

Trecerea de cale ferat dinspre Lugoj(fostul canton Boamba)

Cel spre Caransebes era cunoscut drept cantonul   de catre Jena. Aici   au avut loc destule accidente. Gavojdenii si carutele  lor treceau  pe aici catre pamanturile din lunca Timisului. Fie cantonierul uita sa coboare bariera,fie oamenii treceau pe „langa” ea ….. si se intampla  necazul…. Vestea se raspandea rapid. De multe ori cei  napastuiti erau caii,eventual caruta dar se intampla sa  „cada” si oameni sub impactul naucitor cu locomotiva trenului. Locuiam la nici cincisute de metri de  aceasta trecere, auzeam  rapid de accidente dar bunicii nu m-au  lasat niciodata sa  merg  sa le vad. Cu timpul am capatat si  frica si  spaima si m-am lecuit de  curiozitatea copilareasca.

Trecerea de cale ferata spre Caransebes(cantonul catre catre Jena)

Cantonul a disparut demult, se afla in dreapta dupa trecere,o casuta cu obisuitele  mici „acareturi”( ale fiecaruia dintre cei ce l-au locuit): un stog de fan, un cotet pentru porci,cateva gaini care se preumblau  mereu speriate de zgomotul infernal al trenurilor ce treceau des.

Bunicul nostru a lucrat  cativa ani ca  si cantaragiu al colectivului(CAP). Toata productia  de cereale trecea obligatoriu pe la acest cantar. Bunicul Bucur  cantarea, tinea evidenta,intocmea acte dupa care marfa era descarcata in magazii. Se incerca astfel sa se puna ceva ordine si mai ales  stavila  furturilor    aplicate dupa principiul „cei al nostru este  si al meu deci pot sa iau cat  vreau si  pana nu ma prinde nimeni….” A ajuns acolo chemat de presedintele de atunci al CAP-ului, Ion Oprea , care a dorit sa puna ceva ordine in  activitatea  acestei forme de „intovarasire” atat de blamata si care a distrus la romani simtul proprietatii.

Fostul cantar-bascula al CAP si locul unde a lucrat bunicul Bucur

Cantarul si cladirea adiacenta  sunt parasite. Netencuite de la inaugurare(caramida rosie tiganeasca)  au ajuns o ruina.In spate  bazinul de apa , magaziile si grajdurile  aceluiasi defunct CAP.

Primaria   din Gavojdia arata foarte bine.Renovata cu gust si cap  ea reprezinta un sediu civilizat  de unde se conduc treburile comunitatii. Sediul primariei se afla de ani buni acolo(cred dinainte de al doilea razboi mondial!)

Primaria din Gavojdia (cladire renovata si modernizata)

Nu departe de Primarie,  de fapt  aproape peste drum,   se afla Casa de Copii cu  acel parc imens care se intinde pana la moara Negl. In zona parcului se construieste acum o sala de sport. N-am inteles cine   este beneficiarul si cine face investitia dar parca era mai benefic sa se construiasca   sala  langa terenul de sport si scoala….

Casa de copii Gavojdia

Moara Negl care a adus atat faima comunei prin excelenta faina  ce o producea,   o bijuterie tehnica   acum cincizeci de ani este in paragina.Nu stiu cine mai sunt proprietarii sau daca mai exista . Oricum  cladirea trezeste amintiri  si mai ales durere pentru ce a ajuns. Vom incerca sa dam de urma  celor ce o mai au in proprietate si sa vedem ce a  mai ramas in interior. Prea sunt obisnuit  in ultimii douazeci de ani cu niste ziduri ramase ca prin minune in picioare si inauntrul lor   „teren de fotbal”

Moara Negl Gavojdia (I)

adica  toate utilajele  lipsa…..  luate,furate sau distruse….Nu stiu daca Primaria poate face ceva in acest caz…… Intr-un capat al comunei,  la intrarea de catre Lugoj si unde era „baza” fostului CAP, zace parasita o alta moara.Cea pentru nutreturi furajere,construita de CAP si care nu s-a ridicat niciodata la inaltimea  morii Negl…..

Moara Negl Gavojdia(II)

Biserica ortodoxa din Gavodia asezata  pe strada ce duce la Salbagel este  aproape un monument istoric.Nu foarte mare,ingrijita,asezata la raspantie de drumuri si nu departe de cimitir poarta in ea amintirea tuturor celor ce s-au cununat,botezat sau au savarsit din viata  prin   slujbele oficiate acolo.

Biserica ortodoxa Gavojdia(I)

Biserica ortodoxa Gavojdia(II)

Monumentul Eroilor(primul razboi mondial) se afla  raspantia de drumuri si de fapt mica piateta din fata bisericii. Am stat de multe ori si am  silabisit, copil fiind, numele celor cazuti la datorie undeva departe pe front.Nume cunoscute si obisnuite in Banat, nume  comune dar  sub care se ascund niste eroi. Aici  se depun  buchete de flori la Inaltare.Aici incepea candva Ruga. Aici in jurul statuii se desfasura  de fapt Ruga(pana sa se mute locul de desfasurare la Caminul Cultural). Scena din lemn era spre casele din jur,in fata scenei direct pe iarba „ringul de dans” si in jurul statuii  comerciantii cu inghetata,acadele si mici jucarii.Undeva spre casa  nanasei noastre(Marta-Petric)  era  instalat  si  celebrul „ringhispil”.

Monumentul eroilor

Strada  spre Salbagel are case mari sanatoase si construite in stilul obisnuit al anilor ’60-’70 cu tencuiala scilipitoara  din mica sau  fatadele placate cu placute de ceramica(semi-romboidale), cu  clasicile intrari in curte pe „sub poarta” si celebrele „rolet”-uri la ferestre. Cum vii din Ardeal spre  Banat vei vedea mai pe la toate casele  comunelor aceste rolet-uri din lemn. Este destul sa  privesti ferestrele caselor acoperite cu rolet-uri ca sa stii ca te afli in Ardeal sau Banat.

Strada spre Salbagel a ramas cu  aceste case si cu oameni tot mai putini. Cei prea batrani au murit, cei candva tineri si ramasi sunt batrani,  cei acum maturi au parasit demult  localitatea. Buna mea prietena Lenuta Stanescu imi facea  un inventar rapid a celor care  au trecut la cele vesnice  de pe strada noastra. Cifra  este impresionanta (timpul avut in vedere de Lenuta pentru „inventar” se limita la ultimii 30-35 de ani) si se apropie de 200. In locul lor n-au mai venit decat putini,fie atrasi de  loc fie  prin spor natural… O strada ce moare incet,sigur  si tragic….

Strada Bisericii-Gavojdia

Ion Sosdean(cunoscut si dupa porecla,Buica) este unul din  ultimii spupravietuitori a celor ce au populat aceasta strada. A facut parte din celebrul cor bisericesc din Gavojdia,a fost alaturi de  Gica Maran(a lu’Titi), Nicolita Marian( a lu’Subu) si multi altii pe care nu-i amintesc acum( si le cer iertare),una din vocile rascolitoare a acelui cor care o oficiat despartirea- la slujbele de inmormantare –  de ai mei cei dragi. Agricultor vechi,paure  cu stiinta de carte, om harnic si gata mereu de actiune.

Ion  este neam cu noi  si-mi spunea  cu ochii in lacrimi  ca are varsta tatalui nostru, Emil, cu care a fost foarte bun prieten. M-am oprit o secunda si am realizat ca omul din fata mea atins de batranete dar inca extrem de lucid si sigur pe amintirile lui are 85 de ani!

Ion Sosdean(a lu' Buica)

Si  o alta fotografie. O femeie in floarea varstei,una din putinii care au ales sa ramana si sa nu plece. Are un copil frumos,este  absolventa de facultate si lucreaza  in comuna.O stiu de cand s-a nascut, a copilarit printre noi, a fost foarte indragita de mama noastra.

Pentru cei ce mai stiu  si cei ce nu mai stiu privind  fotografia cu atentie  o sa recunoasca  in trasaturile  frumoase ale acestei femei pe mama  si bunica ei,  alte  doua femei  frumoase …. Care  au fost adevarate reprezentante a ceea ce  a insemnat  tipul  femeii banatene mandre,bogate,independente …… Bunica a murit de tanara iara mama ei este buna noastra  prietena.

19 gânduri despre “Oameni si locuri din Gavojdia(XIV)

  1. Ma numesc John (Ioan) Luca si locuiesc in USA, Arizona, Phoenix. Am crescut la Casa de Copii din Gavojdia Intre anii 1958-1965 unde majoritatea copilariei am avut-o in acest sat . Va multumesc pentru reportajul facut si in special pozele cu satul si casa de copii.

    Apreciază

    • @John Luca: Ma bucur ca am putut sa va amintesc de Gavojdia. Dupa cum ati observat atat Casa de copii cat si Primaria au aceleasi cladiri,sigur, restaurate …. Probabil am fost elevi( in ani diferiti) cam in aceeasi perioada(eu am inceput scoala cu trei ani mai devreme….) la Scoala din Gavojdia.
      Va astept totdeauna cu placere pe acest blog!

      Apreciază

  2. numele meu este Boici Florin am crescut la casa de copii gavojdia din anul 1984 pana in anul 1994 ma bucur mult sa vad aceste poze.locuiesc in anglia cu sotia si cei patru copii.va multumesc pentru postarea acestor poze si daca santeti amabil imi puteti da in viitor ceva detalii de domnu Damian … si doamna Tiru Elena.va multumesc anticipat

    Apreciază

    • @florin: pe pagina de garda (home) a blogului vei gasi la categorii-„Gavojdia -recurs la memorie”.Acolo sunt adunate textele cu si despre Gavojdia.Exista un text despre baietii(acum oameni maturi) care au trecut prin Casa de Copii si s-au realizat in viata.(sigur exemple dintre colegii de scoala si varsta pe care i-am avut!).
      Multumesc pentru lectura, iti doresc sa ai parte de lucruri bune in Anglia(pentru tine si familie) si te astept totdeauna cu placere pe acest blog!

      Apreciază

  3. Domnule Avram, pentru cultura dumneavoastra generala sa stiti ca d-nul Damian a murit acum aprox.10 ani, dar dupa cum am vazut fam.Damian nu a prea fost amintita pe blogul d-voastra desi erau o familie de „dascali” si fata de multi altii au facut cate ceva pentru comuna ( d-nul Damian a fost si director la casa de copii f. multi ani si primar) presupun ca nu aveti ceva personal cu dansii!!!
    Apropo din 400 de familii din Gavojdia ati fi putut aminti si fotografia familii mai de „vaza” si cu un trecut mai „glorios” decat cele amintite in articolele d-voastra

    Apreciază

    • @maria:catev precizari:
      1.Cultura mea (cata este,generala si speciala) este problema mea.Nu am nevoie de ajutoare….,multumesc pentru intentie…..
      2. Cartea mea este o istorie subiectiva si personala despre locuri si oameni din Gavojdia pe care i-am cunoscut eu sau ai mei! Nu doresc sa fac o monografie a comunei.Nu am timp si nici nu ma incanta o astfel de muna.desi recunosc ca ar fi necesara.Am facut un apel pe acest blog catre toti cei ce au documente,lucrari,texte sa se adreseze Primariei din Gavojdia sau sa mi le trimita si eu sa le transmit mai departe D-lui Primar! Stiu ca Primaria si Dl.Primar intentioneaza sa „scoata'”o monografie a Gavojdiei(cu tot ce implica acest lucru!).
      3.Probabil o sa scriu despre familia Daba si D-na Cecilia care au fost buni cunoscuti cu bunicii si parintii mei.
      Cu Dl. Damian m-am interferat putin si mai putin ne-am cunoscut ,eu fiind plecat demult din Gavojdia.Dumnezeu sa-l odihneasca!
      4. Nu scriu despre familii de”vaza” sau cu trecut „glorios”! Daca printre cei despre care scriu(repet numai cunoscuti!) se nimeresc a fi si familii de”vaza” sau cu trecut „glorios” -cum le spuneti dvs,desi nu stiu care este criteriul pe care-l urmariti- o fac fara alte intentii decat cele declarate de la inceput (o poveste,personala,subiectiva a celor ce i-am cunoscut).Celor nepomeniti stima mea , ca de altfel tuturor celor din comuna!
      Nu mi-am propus sa fac un clasament al acestor familii(nici nu as stii din punctul meu de vedere care ar fi acelea, care ar fi criteriul dupa care sunt ele de vaza?)
      Imi pare rau ca va insel asteptarile.
      Scriu doar pentru a nu lasa uitarii cateva chestiuni pe care le stiu,o poveste cu oameni si locuri reale si atat!.
      Va multumesc pentru lectura si va astept in continuare printre cititorii acestui blog!

      Apreciază

  4. da,damian a fost un om deosebit,priceput,corect , am tot respectu pentru el,cu toate ca ma si altoit de cateva ori,asta se intampla acum 27 de ani,am stat acolo 7 ani si toti frati mei,sant mandru ca am crescut acolo am avut doar de anvatat,am fost apreciat eu si frati mei de damian si de alti educatori din toate punctele de vedere

    Apreciază

  5. buna..in primul rand vreau sa-l felicit pe domul Ion..pt ..acest blog…eu sant lugojeanca…dar am neamuri la salbagel.Am traversat de nenumarate ori Gavojdia…..mi-a placut intotdeauna….mult succes in continuare ..

    Apreciază

    • @maryaramona:multumesc! Ma bucur ca ati gasit pe acest blog subiecte care intereseaza. Vietuiesc departe de Banat.Banatul este in sufletul meu. Pentru ca-l am aproape scriu despre cele bune si necrutator,cu furie despre cele rele. Textele despre Gavojdia(sunt vreo 18 episoade) alcatuiesc o carte,o viziune personala si mai putin istorica,cu documente,etc. despre acest loc. De altfel efortul meu cotidian este de a arata tuturor o alta Romanie decat cea „predata” la televizor si in mare parte a presei.Ganduri bune si sa ne „vedem” in continuare pe acest blog!

      Apreciază

  6. Buna seara.poate sau nu stiu daca va aparea mesaju meu pe acest blog,dar vreau sa va marturisesc ca am crescut si eu in casa de copiii Gavojdia intre ani 1975,1987,generatia cu Nelu Adamescu ,Ion Schera Oprescu JenicaTilneac Silvi,am avut colegi si din Jena pe Belu Gheorghe Vrincuta Bebi Ion Blidaru si multi alti,sper sa nu se supere cei pe care nu iam mentionat,eu ma numesc Szabo iosif(ioji).ma bucur mult ca am crescut in casa de copii Gavojdia si va marturisesc ca nu imi pare rau de viata pe acre am avuto acolo, cu bune cu rele,am avut o viata fericita alaturi ce acei copii si colegi pe care ia,m avut alaturi de mine.Multumesc pe aceasta cale si am apucat sa,i multumesc si fostului director Damian Traia pt ingrijirea si bu a crestere pe care ne,a oferito,Multu esc domnului profesor de muzica Lupulescu Simion si celorlalti care neau supravegheat si ivatat,pt a ajunge oameni in lume.multa salutari liu Damian Dan batul fostului director Damian.salutari tuturor celor crescuti la casa de copii Gavojdia i toti acesti ani .

    Apreciază

    • Ioji: Noi suntem mai multi frati. Luand in considerare perioada cand ai fost la Casa de Copiii cred ca toti sunt mai in varsta ca tine. Si eu si ei am avut multi prieteni din randul copiilor de acolo.Evident alte generaţii. Ma bucura mult lectura ta,ma bucura amintirile frumoase despre acea perioada si despre oamenii care au fost acolo. Te astept in continuare pe blog.

      Apreciază

  7. Hai mă numesc Nicu Lecca și am fost la casa de copii din Gavojdia între anii 1958 1966.Educator a fost Peleș eu trăiesc în Phoenix Arizona USAa-m scris o carte despre viața mea si bine înțeles si despre casa de copii in care am vindut 10.000 bucăți in romană si engleză.Am fost la casa de copii si le-am adus ajutoare

    Apreciază

Lasă un comentariu