26 octombrie-praznicul de Sf Dumitru la casa Avram

Oooo, dar asta a fost demult….

Acum, azi, acolo nu mai este decat  o casa  care-si traieste  demn  singuratatea. Curtea este plina de ierburi,stresinile curg in gradina doar  copacii cu frunze uscate si undeva  nu foarte departe de capatul gradinii ,cimitirul….

Acolo unde  isi duc somnul de veci cei ce altadata „faceau” praznicul de Sf.Dumitru….Noi eram mici,noi  vedeam in sarbatoare,un pranz  unde   aveam ocazia sa mancam  dulciuri, de fapt prajituri…

Azi ar fi trebuit sa fie praznicul,  este toamna si  rachia  noua  mai este  „comina'(borhot) care  n-a deversat peste marginile cazanului(cazan este butoi la Gavojdia!),”patul” n-a cazut si  …mai este vreme….ceva mai aproape de Craciun sa se intample asta….

Rachia noua n-a venit dar mai este din aia veche  din alt an,de „an-tzartz”…… numai buna de  pus pe masa in „uiegi” de jumatate de litru……. Rachie din aia nici tare nici moale cat sa bei  la un prajnic si sa nu te imbeti…. Si  tratuarul din drum era maturat si curtea maturata si mesele erau aranjate,cap la cap intr-una din camerele din fata si vecinii/neamurile  „chemati”…..

Si noi invartindu-ne cu rost si fara printre cei mari,noi care aveam un aer  solemn  si nelamurit totusi…ce mare sarbatoare este? cine este Sf.Dumitru? Si cine este Dumitru in familia noastrea?

Nu stiam raspunsurile dar eram cu atat mai solemni….

Nu mai sunt nici unul….Nu mai este „Tuca-l mosu” motorul si indarjitul  sustinator al praznicului,nu mai sunt nici preotii Bucovan sau Iana nu mai este, iata,ultimul plecat dintre ei,Mitropolitul Nicolae Corneanu….

Si totusi azi in  sufletul meu exista acel aer solemn,nevazut de nimeni…., dar bine simtit de mine…

Este 26 octombrie  ne indreptam spre amiaza….Oalele dau in clocot pe cuptorul de gatit,lemnul  scoate flacari rosietic-portocalii si peste tot pluteste mirosul de sarbatoare…de undeva din „spais” mirosul  indicibil de vanilie si ciocolata si mai departe  de  prajitura….. Toate astea sunt in sufletul si mintea  mea.Acolo este o casa  parasita si singura si  pustie.si camerele pustii si curtea pustie si gradina pustie si  fantana parasita  tiglele care s-au miscat de pe acoperis….. si …….

Nu va fi nici o masa,nu va fi nici un praznic,nu  se vor servi in castroane aburinde „sarmele” mari cat pumnul unui barbat in putere….,nu va fi nici rachia….. Va fi un praznic doar in amintire…. Cu mama si tata veghind de undeva de Sus