Sta in obisnuinta banatenilor de a exagera,de a hiperboliza faptele si lucrurile…. de a se fali cu ce fac ei si cu este in Banat… Ca la noi la nimeni… Asa s-ar traduce o „meteahna” a celor din randul carora ma trag….De fapt exagerez la randul meu… De multe ori au dreptate banatenii mei,nu se lauda in zadar… Asta se cheama orgoliu dar si constiinta valorii de sine(mai „stiintific” zis!)
Cum n-am fost atent in vreme din urma la cele din jurul „centrului” Gavojdia revin pe masura ce am la indemana „documente”, nu numai cuvintele… De la Gavojdia se ajunge la Nadrag. Candva o localitate prospera aci aflandu-se o importanta intreprindere siderurgica si nu numai… Pusa pe lume demult(Auschnit) si facand parte din triunghiul Resita-Otelul Rosu-Nadrag(toate uzinele fiind implicate in metalurgie). La Nadrag s-au facut pana acum vreo 20 de ani si renumitele sobe Vesta… Cele folosite de tot romanul la bucatarie si care „forjau” cu lemne… Inchideti ochii si aduceti-va aminte..La voi acasa,la bunici sau la rude ati vazut vreodata vreo soba Vesta?
Acolo la Nadrag de fapt se turnau lingouri(fonta,otel) folosite mai departe.Sobele Vesta erau ” productie suplimentara” la fel ca si vestitele galeti din tabla zincata,la fel ca tonele de lanturi de orice dimensiuni,s-au tabla plumbuita….. Cine mai face azi in Romania tabla plumbuita? Nu va inghesuiti sa cautati… Nu mai face nimeni….Totul se cumpara se importa, lua-l-ar dracu de import.Nu va grabiti sa ma faceti nostalgic,sunt usor( dar foarte usor) nationalist( rational!) si cu oarece constiinta a valorii (mele,a romanilor!) iara cei ce ma stiu cunosc faptul ca nu m-am „complexat” niciodata si n-am cazut pe spate in fata „minunatiilor” tehnice aduse de trei boschetari/macaronari din peninsula si vandute prostilor ca mari realizari ale tehnicii mondiale sau doi asa zis „occidentali” veniti cu desaga in spate sa-mi arate ce inseamna tehnica si „organizare a muncii si productiei”(mai nou i se zice pentru gura- casca:management!).
A existat calea ferata ingusta Gavojdia-Nadrag(o bijuterie) distrusa dupa ’90. Totul s-a furat de la sinele de cale ferata pana la semnalizari…iar casele ce insemnau garile, vandalizate… Tiganii? Tiganii erau romani neaosi, sa nu ne mai intoarcem…
Iar la Gavojdia langa statia CFR mare era o statie in miniatura pentru marfa si calatori de la si inspre uzinele Nadrag… Drumul pe calea ferata(27 km) se facea in cca doua ore….La pas ati spune… Dar ce pasi! Ce splendoare …..
Trec cateodata pe centura Gavojdiei si intr-un loc calea ferata ingusta(fosta) intersecteaza soseaua… S-au invers…. Imediat era un podet … Nu mai este nimic, doar asfaltul si fiecare trecere(peste ceea ce a fost vechea linie ingusta) naste un ghimpe in sufletul meu…
Ceva mai departe era marele pod peste Timis care sustinea calea ferata ingusta .. Podul, din fericire, mai exista….
Cam din unghiul de unde este facuta fotografia se intindea mica plaja . Nisip fin,o mica „insula” de nisip in verdeata abundenta din jur. Probabil- si sunt banatean suta la suta cand spun asta- aici pe aceasta plaja am petrecut cele mai frumoase ore de vacanta…
Ce mare,ce orizont….. nesfarsit, micuta plaja de langa podul de cale ferata ingusta de la Gavojdia, era paradisul…. Mai mult decat una mie de Ibiza la un loc…. Adaugati ca apa era mai mare decat in fotografie, ca in jurul picioarelor podului erau imense bucati de pietre de granit menite sa consolideze picioarele acestuia si ca locul ramnas intre doua „picioare” era mult mai strans decat azi si apa fortata sa se strecoare prin acel spatiu mai mic lasa in aer un zgomot ,o boloboroseala care te insotea in permanenta.. Locului i se mai spunea si la „valtoare” pentru ca apa trecuta printre acele imense pietre facea tot felul de ochiuri vijelioase in care uneori era periculos sa intri… Sau suprema demonstratie de „barbatie” : sa sari de pe pod in apa….. Repet apa era mai mare avea peste doi-trei metri in unele locuri asa ca saritura era doar pentru cei curajosi si pentru deliciul asistentei aflate pe plaje… Din care nu lipseau domnisoare frumoase…. si devreme acasa… Locul asta ,adica apa,”insula” de nisip din verdeata si podul aduna laolalta toata „crema”in general studioasa de la Gavojdia dar si altii veniti in vizita la neamuri,uneori svabi(plecati) si re-veniti la Nadrag in vizita( cu masinile lor argintate si super luxoase,cum ni se parea noua atunci….)
Aici(la pod) am una din cele mai frumoase fotografii cu M. Sora noastra,zulufata;blonda cu o imensa palarie de paie pe cap si un colac de salvare subsuoara… strambandu-se de zor ca fusese lasata …libera pe ape……. Avea 4-5 ani…
Marele pod a mai ramas. Pe el nu mai circula decat oameni pasind atent pe traversele ramase….. Si cursul apei s-a modificat usor.Au disparut marile pietre,nu mai are nimeni in grija podul… si apa poate sa roada la piciorul podului… Duca-se dracului, ca multe altele de la noi, zic unii… Ce mai conteaza……. Noi (care noi,dobitocilor?) vom construi altul pe rau in jos, altul mai trainic si mai frumos… Voi-dobitocilor- nu sunteti in stare sa „puneti” cativa metri de asfalt d-apoi sa construiti un pod…..La podul de la Timis(cale ferata ingusta) a inceput si s-a sfarsit copilaria….
Nu mai este nimic la Nadrag din uzina…A ramas praful si pulberea….cei veniti(„vinituri”) au plecata sa cum au venit.Svabii de-ai locului s-au proipasit prin Germania imediat dupa ’90 si traiesc in suc propriu nostagia ruperii de un tarm care a fost odata acasa.dar este prea tarziu si nu mai au puetrea sa se rupa de”mirajul”vestului! Pentru toti astia adunati in uzina (dstul de mare) se face amandrete depiata in doua zile pe saptamana.. Agricultori din satele dinimprejurimi vebneau cu marfa la Nadrag sa le-o vanda proletarilor din uzina. Mergeau si Lenuta Mare si Lenuta Mica(ce femei frumaose au fost !) vecine si prietene de-a parintilor sau de ale noastre si Dinut si castigau binisor urmare rezultatelor muncii lor din gradina… Acum sigur nu mai este piata libera din comunismul de altadata de la Nadrag… Piata micilor agricultori care fie au disparut luati la cer fie sunt prea batrani sa mai ia drumul oraselor cu marfa….
Mai exista si soseaua Gavojdia-Nadrag,alt pod peste Timis dar ele nu au farmecul vechiului pod de cale ferata si a liniei inguste…
La Nadrag se petrece actiunea unuia din cele mai percutante si dostoievskiene romane romanesti:”Animale bolnave” a lui Nicolae Breban.Abominala crima(crime de fapt) care a intors zona cu susul in jos pe la anii’60.
Si Breban scris aceasta carte putin stiuta azi,inca deosebita prin explorarea in subterana imensitatii sufletului… Carte dupa care mandrul ardelean-maramuresean- banatean Breban a facut si un film,”Dincolo de colinele verzi”, remarcat in epoca….Tot am vorbit de Breban, aminti-va rogu-va de o carte extraordinara a aceluiasi:”In absenta stapanilor”. Pentru cine nu descifreaza atmosfera si locul cartii sa precizez ca este vorba de Lugoj,orasul candva capitala judetului Severin. Nadrag nu este departe…. „In abesinta stapanilor” va aduce mai aproape cu ce inseamna Banatul multicultural,cel dintotdeauna si nu multiculturalitatea cantata de trei prosti care au aflat „America” pe post de descoperire a anilor ’90 fortand o impunere absurda a acesteia prin mai toata lumea …
In sfarsit la Nadrag m-am nimerit acum 40 de ani incercand sa-l conving pe I.(fratele cel mic) sa ramana la internat,era la liceu si vrea sa faca naveta zilnic la Gavojdia…Am incercat in zadar…, ce este scris…!
Tot acolo la Nadrag si-a inceput cariera(in Divizia C) fostul posibil mare fotbalist, dar ramas in stadiul de speranta,acelasi I.
De la Nadrag in sus,muntii..
Undeva Poiana Rusca( si mai departe Ruschita cu a ei vestita cariera de marmora).
Ati vazut vreodata marmora de Ruschita?
Langa,lipit,din Nadrag se inalta Padesul,un fel de Tampa Brasovului.Mama ne vorbea desori de Pades… de maretia lui…. si ne-am convins ca asa este odata cu primele vizite …
Locuri de basm…. De la Nadrag se ajunge la Fardea si Romanesti, alte locuri de legenda ale Banatului…..
Si aici la cativa kilometri de Nadrag descopar o cascada…
Cascada Cornet…
Cu ajutorului materialului filmat de doi lugojeni(A.Velici si M.Stefanescu).
Sigur cascada nu este o Niagara,nu va asteptati, va rog, la asa ceva! Dar este o mica bijuterie si mai ales m-a captat modul in care cei doi au pus-o in valoare.”Meteahna” banatenilor falosi de a hiperboliza, de a face dintr-un lucru neinsemnat o maretie….!
Urmarind de mai multe ori materialul mi-am dat seama ca de fapt este un loc frumos… Un loc in care se aduna si calea ferata ingusta, acum distrusa, si trenuletul de legenda cu vagoane de marfa platforma sau „G(heuri)” si vagoanele de jucarie in care stateau calatorii si podul peste Timis si M. strambandu-se de zor in apa involburata a Timisului si micuta plaja cu nisip foarte fin…. si sariturile-plonjon in „valtoare” spre deliciul fetelor frumoase si soba Vesta ramasa in bucataria casei obosite de la Gavojdia si maretia apusa a micutului orasel candva populat si de svabi(nemti)…
Filmata de sus(cu drona) caderea de apa pare unica si irezistibila….. Printre stropii diafani ai apei zaresc aievea cele de mai sus…
Sigur mi se „pare”, pentru ca realul este real si este de cele mai multe ori tern….!.
Multumesc celor doi si site-ului: http://www.opiniatimisoarei.ro.
Ioanavram's Blog 