O analiza naucitor de exacta si de dura….


Marcel Ciolacu face o vizita oficiala in Turcia la invitatia presedintelui Turciei Regep Tayyip Erdogan. Cu acest prilej va avea loc si o sedinta comuna a guvernelor celor doua tari.

La mare pret vor fi schimburile comerciale intre cele doua tari cu speranta din partea romana ca ele sa ajunga la 15 miliarde de euro si sa se …echilibreze.

Turcia a cunoscut in ultimii 30 de ani o importanta crestere economica. Am avut ocazia sa vad parte din avantul indstriei turcesti inca de la sfarsitul anilor ’90.

Evident ca turcii incearca si de multe ori reusesc sa obtina contracte valoroase in Romania. Din doua motive: odata ca ei mai produc utilaje, echipamente industriale ( la nivel mediu calitativ) si doi, Romania nu le mai produce sau nu are pricepere si mai ales dorinta de a se inhama la obiective,lucrari unde se cere dotare,organizare dar si munca,Vezi numarul mare de firme turcesti care au castigat licitatii pentru construirea Autostrazilor in Romania. Afara de ccompaniile lui Umbrarescu, cu foarte mici exceptii, nu apar firme romanesti care sa castige licitatiile. De remarcat ca aceste licitatii sunt (cu tot angrenajul lor birocratic)desfasurate in conditii corecte. Afaceristii romani sunt mai preocupati de importul de legume si fructe din Turcia in loc sa propuna/incerce exporturi industriale in Turcia. Nu o fac pentru ca acest capital privat romanesc(cat este) se axeaza pe „dexteritati” si nu este in stare sa atace obiective mari, necesare atat tarii cat si pentru „consumul” extern.Valabil in industrie,drumuri,constructii de termocentrale,etc,etc.

Cornel Nistorescu ne pune in fata adevarul fara fard a relatiilor celor doua tari inn ultimii 30 de ani.

Cornel Nistorescu:”Am văzut și marile proiecte industriale construite de România în Turcia în anii „Epocii de Aur”. Într-un singur mare contract, se regăsea toată producția industrială a României comuniste. Față de România lui Ceaușescu, Turcia era o țară  înapoiată. Nu producea mare lucru. România a  construit în Turcia hidrocentrale și drumuri, vindea autoturisme și produse chimice, mașini unelte și multe altele. Pentru turci, o vizită în România însemna o călătorie în Europa de Vest. Încă de atunci, m-a surprins un lucru. Turcii mai tineri implicați în business  aveau o altă clasă. Erau cu studii prin marile universități europene și vorbeau  o altă limbă decît comuniștii noștri de modă veche.

După 1990, turcii ne-au și dat primele lecții de economie de piață.

Astăzi, România a pierdut zone importante din economie, în vreme ce Turcia și le-a dezvoltat spectaculos avînd o creștere impresionantă. Și, totuși, în multe domenii, este încă departe de standardele europene. Așa se și explică de ce economia  turcească a găsit o piață în România (dispusă la concesii de calitate și compromisuri) și de ce face eforturi să-și ocupe un loc la noi chiar în detrimentul firmelor românești.

Tot textul aici: https://www.cotidianul.ro/turcia-si-romania-modelul-si-fraierii/

Lasă un comentariu